Făpturile cele mai dragi omului sunt desprinse dintr-un mănunchi de dorințe neîmplinite și speranțe pe care acesta le depozitează în ideea de om, din chiar momentul în care concepția aduce prima simțire maternală năucitoare. Și-a dorit atât de mult să aducă pe lume un copil. Vedea în acest act al creației repetate un miracol de la Dumnezeu. Miracolul omului în repetiție creatoare.
Avea toate motivele din lume să își dorească un copil. Avea și nume pentru el – Lucette. Avea toată iubirea de care poate dispune un om pentru propriul copil. Alături de ea, a stat cu brațe calde chipeșul ei soț, pe care l-a iubit din vremea liceului. De câte ori și-au spus îmbrățișați: “Poate astăzi vom face o fetiță!”. Iar visele lor păreau a prinde tot mai mult contur, din ziua în care semnele sarcinii au început să apară. Vestea nu a rămas între pereții casei lor. Darius și soția le aduceau cadouri care mai de care mai frumoase. Unele chiar erau necesare.
Și totuși, pe Elena o chinuia din când în când o teamă despre care nu a îndrăznit să vorbească. Se obișnuiseră cu crizele fără diagnostic, urmate de câteva zile prin spital. Colegele ei de la serviciu o înlocuiau întotdeauna în acele zile. Erau tare drăguțe. Apoi, o primeau cu o îngrijorare mascată. Erau 6 în micuțul lor colectiv de psihologie. Cabinetul lor era o lume întotdeauna înmiresmată de cafea. Elenei nu i-au vorbit niciodată despre teama ce le umplea sufletul ori de câte ori o așteptau să se întoarcă de la Urgență sau din mini-concediile medicale pe care le lua. Dar, și-au înfruntat tendința de a vorbi despre aceasta în prezența ei.
Sarcina decurgea normal. Primele vizite la medicul cu care dorea Elena să nască au fost foarte încurajatoare. Marcel se comporta mai grijuliu ca oricând înainte. O iubea atât de mult. Când citeau împreună seara, el îi mângâia burtica tot mai frumos conturată, acel portal al minunii din viața lor. Câte nu îi mai șoptea el ființei care se forma în pântec uman! Câte îi mai șoptea el soției lui. Se iubeau atât de mult.
Citiţi şi Băiatul dintre dune
Iarna. Anotimpul tăcerii. Elena adormea întotdeauna după Marcel. Se făcuse noapte mai repede, iar lumina din fața ferestrei părea să învețe primii fulgi de nea cum e cu iubirea de om. Elena privea liniștită pe fereastră, apoi îi veniră în minte câteva versuri. Privea pictura senină pe care fulgii de zăpadă o trasau pe culorile nopții și zâmbea. Lumina pe care o lăsa felinarul părea ca cea pe care un soare mic și stingher o ținea aproape de casa unde o minune se pregătea pentru viața pe pământ. Nu e de mirare că felinarul se credea un soare mai mic, al zăpezii. Apoi, Elena a deschis jurnalul și a scris:
Zăpada, baletul apei în plutire
Ninge-n soare cu prințese zburătoare,
Sunt mii de ele, fiecare-i lucitoare,
Am vrut să prind cu grijă una-n zbor,
Mi-a spus: Dragă, nu pentru tin’ cobor!
Sunt doar o balerină, ce-mi place să dansez…
Când balerine pe pământ dansează
Un dans divin, de-un alb lucios,
Atunci îmi dau mai bine seama
Cât de gingașe sunt pe jos…
Sunt doar un trecător, le las și pentru tine…
Versurile următoarei strofe fuseseră ofilite de o imagine de care nu mai scăpase de când citise cartea „The Boy in the Striped Pyjamas”, scrisă de John Boyne (Băiatul cu pijamalele în dungi). Agonia pusese stăpânire pe sufletul ei, măcinând-o până ce doar oboseala a reușit să o adoarmă. Nimeni nu a știut cât a urmărit-o această teamă a pierderii copilului, mai ales după ce semnele prevestitoare de boală au devenit certitudine. Elena scrisese în jurnalul ei pe scurt despre această agonie. Și-a împletit cei șase ani ce au urmat în viața familiei lor cu firele bucuriei și ale agoniei, al fricii că născuse un copil în zodia Sisifului.
Zăpada avea să fie culoarea cu care Lucette își va colora trupul până în delirul și agonia cu care boala o poate desprinde de firava bucurie de a fi copil.
(Capitolul 14 din manuscrisul Lucette – Viața dincolo de imunitate zero)
Pe Cosmisian îl găsiţi întreg aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
