Astăzi e sâmbătă și cum vreau și eu să-mi spăl creierul după o săptămână de lucru, după o săptămână în care nimic bun sau rău nu s-a întâmplat, după o săptămână medie, normală, vai, cât de mult urăsc aceste adjective, am decis să ies mă plimb puțin pe străzi. E sfârșit de februarie și primăvara parcă nu mai are răbdare să vină, tot bate din picior ca un copil răzgâiat.
Pașii m-au dus iar într-una dintre cafenelele în care obișnuiesc să pierd vremea citind sau uitându-mă la tot cârdul de trecători ce se perindă prin fața mea, căci mereu aleg locul de la geam. Locul de la geam și o cafea amară, cum îmi place mie. Poate una cu aroma de scorțișoară, în zilele când sunt fericită.
Nu, nu fac poze pe urmă și nu pun filtru sau nu știu ce hashtag cu ”healthy living” ca toți hipsterii, oricum nu sunt pe rețelele sociale. Astăzi când am intrat în cafenea, am văzut că unul din pereți era plin de bilețele roșii în care oricine putea scrie un motiv pentru care este trist. Mi-am tras un scaun în fața peretelui și am început să citesc toate biletele anonime.
Unul în mod special mi-a atras atenția – ”sunt cu un tip, dar nu-l iubesc, mă gândesc la altul”. Bravo, măi, anonimo, nu te judec, dar cu mâna pe inimă îți spun că-mi pare tare rău pentru tine. Ai fost sinceră cu tine, poate doar pentru o clipă, atât cât a durat să-ți scrii pe foaie motivul suferinței tale, apoi presupun că a trebuit să te întorci la viața aia care-ți cam făcea greață, dar ai învățat să te prefaci foarte bine în timp și fac pariu că până și prietenii tăi spun că el e sufletul tău pereche, doar n-ai vrea să-i îngreunezi și pe ei cu dualitatea asta a existenței tale, parcă nu merită. Te mai apucă plânsul uneori și când ăsta pe care nu-l iubești te întreabă speriat ce s-a năruit, ce castel s-a dărâmat acum în viața ta, tu-i spui că de fapt plângi de fericire, că niciodată n-ai crezut că meriți ca cineva ca el să te iubească.
Citește și Ți s-au înecat corăbiile? Pune-ți o muzică tristă
În cele din urmă, am scris că sunt tristă pentru că n-avem o zi dedicată oamenilor triști. Avem atâtea zile, am inventat sute de motive, unele puerile și jalnice rău, fie vorba între noi, ca să mai sărbătorim câte ceva, că doar toată viața asta e o sărbătoare perpetuă, și am dat la o parte tristețea, am ignorat-o. Avem cu siguranță ziua fericirii, ziua zâmbetului, a iubirii și mai știu eu ce alte dulcegării din astea care pe mine sincer mă amărăsc. Da, ar trebui să fie ziua mondială a tristeții. Și ziua aia să fie 9 august, e ziua în care a murit Hermann Hesse și, printre altele, ziua în care m-am născut eu.
Guest post by Teofana Ungureanu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
