„Mamă, vorbește cu mine!”
Păcănitul liniei întrerupte îi curmă restul cuvintelor. Închise telefonul, îl băgă în buzunar și duse mâna la ochi.
De două luni, în fiecare zi, o suna și de fiecare dată auzea același lucru: apelul respins sau telefonul închis în nas. Astăzi însă luase hotărârea că va fi ultima dată.
De când era mic revărsase asupra lui o dragoste exagerată. Singurul copil la părinți, devenise treptat singura ei preocupare. Puțin câte puțin, întreg timpul ei începuse să fie ocupat cu activități dedicate exclusiv lui. Îi urmărea fiecare pas, fiecare mișcare. Îi controla tot ceea ce făcea, ideea de libertate îi era complet necunoscută. Și peste toate, „Mama te iubește! Tu o iubești pe mama?”.
Generala, liceul, ani după ani de mișcări și pași urmăriți cu atenție și grijă exagerată. „La ce oră vii?”, „Unde ai fost?”, „Unde te duci?”. Revoltele lui se loveau de accese de mânie și de plâns în hohote, însoțite de „Sunt maică-ta, te-am apărat de foc și de apă! Asta îți este recunoștința?”. Explicațiile erau de prisos.
Divorțul cerut de tatăl său nu o afectă prea mult pe ea. Avea un fiu care nu avea să plece niciodată. Sacrificase totul pentru el, nerecunoștința lui îi părea imposibilă. Faptul că era un bărbat care începuse încet-încet să își croiască un drum în viață nu o frământa. Băiatul înțelesese însă.
Loviturile date de relațiile cu femeile, care treceau firesc prin viața lui, veneau una după alta. Toate însemnau același lucru, o amenințare. Ea vedea în fiecare fată, în fiecare femeie cu care el se întâlnea, o reală amenințare. Ce s-ar fi făcut dacă îi sucea vreuna dintre ele mințile? De ea cine ar mai fi avut grijă?
Ziua în care i-a spus că se mută a venit ca o bombă. A crezut că glumește, până a văzut valiza pregătită lângă ușă. Plâns, amenințări. Din gura lui au ieșit doar două cuvinte: „Șantaj sentimental!”. S-a uitat la el, s-a schimbat la față și… „Ieși afară!”. A luat valiza și a închis ușa în urma lui.
Două luni au trecut de atunci. Și astăzi i-a închis telefonul în nas. Pentru ultima dată. Și-a luat mâna de la ochi și s-a întors.
Palma ei i s-a așezat pe obraz și l-a mângâiat.
„Te iubesc!”
I-a apucat degetele, le-a sărutat și a zâmbit.
„Și eu te iubesc!”
Apoi, mână în mână, au intrat în primărie.
Era liber.
Pe Victor îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
