Inspir adânc, apăs pe send, verific din nou mail-ul și-l găsesc, unde trebuie, în trimise:
Amantului meu,
Astăzi, fără obiecții, te aștept să discutăm. Este necesar!
Ora: prânzului.
Locul: același dintotdeauna, voi fi singură.
Dresscode: așa cum ești deja îmbrăcat, știu că vii de la birou.
A ta.
Eu zâmbesc, însă el va fi cu certitudine surprins și nu tocmai plăcut ori poate chiar îl va indigna, căci este ziua lui de naștere, de câteva ore bune, iar eu nici în acest mail nu i-am făcut urarea tradițională.
Îmi netezesc, cu ambele palme, rochia midi roșie pe care am ales-o pentru acest prânz, în timp ce privesc curtea cu pomi înverziți, terasa plină de flori și masa, pe care stă așezat tortul cu mousse de ciocolată și mentă, alături de două cupe de șampanie. Împrejuru-mi arată a sărăbătoare, așa cum este viața mea, de când a pășit el în ea, iar pantofii stiletto roșii pe care-i port îndrăzneț, fără dres, manichiura și buzele în exact același ton de roșu aprins, mă fac să zâmbesc în sinea mea, știind că-l vor îndemna negreșit să sară peste tort.
Îmbujorată, nu doar de la fard, încep să-mi simt inima palpitând mai iute la auzului motorului mașinii lui. Apăs pe play și piesa interpretată de Marilyn pentru Kennedy, cu ocazia zilei sale de naștere, începe să se audă discret pe terasa casei. Aș fi putut să fiu ceva mai romantică, însă azi am ales doar să-i fiu cadou! Se apropie cu pași fermi, cum îi bine știu mersul, ajunge în fața mea și mă soarbe necontenit cu privirea. Se oprește ceva mai multă vreme în zona decolteului, nicidecum exagerat, însă coboară inclusiv până la tocuri. Mereu a fost uimit de transformarea mea, din femeia cu tricou, pantofi sport și jeans, în venusiana fascinantă în rochii elegante și urcată pe tocuri cui. Îi citesc asta din nou în priviri, iar obrajii lui capătă ceva din culaorea rochiei mele! Asta este ce m-a fascinat pe mine la el întotdeauna. Îl iau de mână și-l conduc către tort. Îi șoptesc la ureche să-și pună dorința și-i așez un sărut tandru, chiar acolo, lângă lobul urechii stângi.
– Să-ți fiu și să-mi fii…
– La mulți ani, iubitule! Îți sunt și-ți voi fi! – îi răspund într-un sărut apăsat.
Mă apucă cu ambele brațe și mă trage către el, se asigură că mijlocul îmi este lipit de-al lui și-mi ridică iute rochia cu mâna dreaptă. Urcă ușor mângâindu-mi coapsele, continuând oarecum brutal, dar atât de plăcut în același timp… Se oprește o secundă și cercetează atent terasa. Suntem singuri, îi șoptesc. Nu se oprește până nu mă lasă fără lenjeria din dantelă fină, roșie. Îl mușc, îmi răspunde aidoma, dar îl întrerup și-l ademenesc în casă. Îi scot rând pe rând, sacoul, cravata, cămașa, cureaua și-l fac să privească spre pat. Își vede perechea lui preferată de jeans, lângă a mea, un tricou polo alb, lângă cel alb al meu, în V, plus două perechi de ochelari de soare Aviator. Îmi va fi greu să mă dezbrac în fața lui, fără ca dorința lui de mine să nu-i fie satisfăcută, astfel că-l provoc mai intens, distanțându-mă de pat, în timp ce-l văd schimbându-se la rându-i. Îi întind cheile motocicletei lui, gecile din piele neagră le găsim așezate strategic pe canapeaua din living și-l sărut din nou, prinzându-i chipul între palme:
– Îl mai ții minte pe primul?
– Cu mușcături! Cum l-aș putea uita vreodată?!
Zâmbește.
– Dar locul?
– Pe marginea lacului…
– Acolo mergem!
Lăsăm totul în urmă și, ajutată de el, urc piciorul stâng pe motocicletă, încalec și pe cel drept, îmi lipesc pieptul de spatele lui, iar el, cu mâna stângă, mă îndeamnă să-l îmbrățișez și mai puternic. Pornim. Cât de dor mi-a fost de sentimentul ăsta, îmi spun în gând… trecuse ceva vreme de când nu mai ieșiserăm cu motocicleta.
– Mi-a fost dor să fac asta, îl aud urlând de fericire!
Ajunși pe marginea lacului, mă lasă pe motocicletă și, în liniștea naturii și-n aerul acela proaspăt de început de iunie, ne iubim cu pasiune! Îl văd fericit, îl simt înflorind, iar eu trăiesc cu intensitate fiecare silabă pe care mi-o adresează:
– Că tot este ziua mea… două lucruri aș vrea să-ți cer!
– Unui bărbat, ce are totul, îi lipsesc totuși două lucruri? – îl întreb șoptit.
– Nu mă mai numi amant, te rog… îmi pare un cuvânt atât de dur și atât de în antiteză cu tot ce însemni tu pentru mine!
– Al meu… dar amantlâcul nu a făcut decât să ne aducă împreună, chiar și după atâția ani, și să facem s*x mai des decât toate cuplurile pe care le avem în preajmă, însă voi ține cont! Uite, amorez, îți place mai tare? – îl tachinez duios.
– Te iubesc, a mea soție!
– Și cel de-al doilea? – și eu te iubesc, soțul meu! îi completez.
– Mai facem un frățior copiilor? Sara mi-a scris, despre asta, pe felicitarea pe care mi-a dăruit-o dis-de-dimineață, iar Vladimir ar fi tare încântat să aibă un partener pentru fotbal, te asigur! 🙂
Text pornit de la: Odinioară nu se făcea s*x înainte de căsătorie, acum nu se mai face după!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Ai fi flatată sau ofensată dacă ai afla ce face înainte de întâlnirea cu tine?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
