Am întâlnit-o pe întâi ianuarie. O zi geroasă în care am ieșit să mă plimb. Eram nervos. Mă certasem cu soacra și cu soția și cu tot Universul. Aseară am făcut sex, așa, de trecere între ani. La final, ea mi-a zis că se vede că sunt obosit și eu i-am zis că e momentul să încălzească friptura. Azi, a venit soacra mea cu tot alaiul de sfaturi și vești. Spre după-masă, a intrat nervoasă în biroul meu, gesticulând ca un organ de circulație: Bine, măi, iar nu ai luat Mister Musculo, ți-am zis și săptămâna trecută! S-au înfundat toate țevile!!!
Ce puiii mei, de-abia a început anul și tu deja vrei musculoși? S-a supărat și a ieșit plângând și boscorodind in limba soacrelor ceva de dulce. Sofia a intrat ca arsă în birou, urlând că sunt un nesimțit, că nu îmi permite să vorbesc așa cu biata mamă, că are dreptate, că nu sunt în stare nici să desfund o țeavă, că s-a saturat… că plm…
Și eu m-am săturat, așa că mi-am luat haina de piele și ghetele și am ieșit. Mă duc să vă aduc musculoși grămadă!!!! Femei nebune!
Ce chestie și căsnicia asta, o iubeam și o iubesc și acum, dar nu o suport, simplu.
Străzile erau pustii, zăpada scârțâia sub ghetele mele, nasul îmi îngheța și mă gândeam la bărbații care acum fac sex, sub plapuma caldă, sub sânul ei, sub gemete și sfârcuri întărite. Să fiu al naibii, de ce mama mă-sii a trebuit să-și cheme mama încă din prima zi a anului? Puteam și noi să ne cuibărim sub plapuma moale, să îi ling în liniște un sfârc în timp ce un fulg se așeza domol pe veluxul de deasupra patului.
Îmi era frig și am intrat în primul bar ce mi-a ieșit în cale, cred că era singurul deschis în prima zi de an nou. Mi-am comandat un Jack, dublu, și mă gândeam că trebuie să beau vreo trei până când femeile mele se vor calma.
Ea mă fixa de la masa alăturată. Îmbrăcată în negru, cu ochelari pătrățoși, cu rama neagră și un tatuaj ciudat pe gât. O șuviță îi cădea fix pe mijlocul lentilei stângi, eliberată din strânsoarea unei agrafe în formă de păianjen. O arătare pe care te aștepți, mai degrabă, să o întâlnești într-un muzeu sau într-o bibliotecă, nicidecum în prima seară a unui an nou rezemată de masă, într-un bar. Se uita fix la mine cu niște ochi mari și inocenți. Nu îmi dădeam seama dacă e frumoasă sau nu. În orice caz, nu era genul de bombă sexi ce își căuta de lucru prin baruri.
– Zelda! Îmi intinde mâna în timp ce cu mâna celalaltă își trage un scaun la masa mea.
– Fitzgerald! În timp ce mă gândesc, ce puii mei vrea ciudata asta de la mine?!
Mă fulgera cu niște lasere demne de un concert Michael Jackson, în timp ce se așeza foarte calmă la masa mea. Apoi se ridică și își aduce paharul uitat. Ce idioată! mă gândesc în timp ce-i studiez ochelarii, cu rama neagră și niște litere mici și argintii pe lateral. Habar n-am ce scrie, poate trebuie să-mi fac și eu ochelari. Mi-am amintit de Sofia, ne-am certat de vreo trei zile, îmi spunea că i-a slăbit vederea și că vrea să-și facă ochelari, că a văzut nuș ce ramă faină, Dior sau Diez, naiba știe, și că ar vrea din aia, dar costă cam trei sute de euro. Mi-a sărit muștarul… Cum, fată, trei sute de euro pe o rama de ochelari??? Trei sute de euro, serios??? M-a întrebat dacă i-ar sta bine cu ochelari, ce cred eu?
NU! NU!!!
Da, asta cred! Că nu, și așa ai cearcăne, prin lentile se văd și mai tare. Ce bou sunt! Atât mi-a trebuit. Că eu n-o iubesc, că s-a urâțit, că a îmbătrânit, că mă uit dupa tinerele, că în plm, ia trei sute și du-te cumpără-ți ramele alea de căcat!!!
– Ce bei? Fac cinste! Dar te rog, nu mă lua cu absint și din astea, că nu cred că au în barul ăsta. Pare mai nou. Cere și tu un Cosmopolitan, Vodka, știu și eu? Pari însă genul de cognac.
Nu era urâtă, avea o uitătura interesantă, sprâncene groase și arcuite, ochi limpezi, privire de căprioară înfometată și o voce gravă. Șuvița aceea însă mă înnebunea, îmi venea să i-o dau deoparte, tremura la fiecare mișcare, la fiecare sunet pe care îl scotea și la fiecare întoarcere a capului. Degete lungi cu unghii scurte, date cu oja neagră, un inel mare pe degetul mijlociu și o brățară din piele. Era interesantă, cu toate simbolurile acelea pe care numai ea le înțelegea.
– Jack, dublu, cu gheață!
Mi-a zâmbit, în timp ce îi făcu semn barmanului, un tip solid, chel, cu un cercel în formă de scorpion în urechea dreaptă și un ciot în locul inelarului de la mâna stângă.
Un aparat de feliat carnea, mult prea rapid pentru reflexele lui amețite de vodkă, am aflat mai târziu, pe la al treilea pahar.
– Sasha, un Jack pentru prietenul lui Hemingway, te rog!
Sasha nici habar n-avea de Hemingway, dar executa ca un cățeluș cu vedere la cârnăcior. Da, my lady, vine!
În sinea mea râdeam cu muci, ce e comedia asta încă din prima zi din an? Zelda, o femeie, îmi ia un Jack dublu, în timp ce alte două femei se chinuie să desfunde o țeavă și chelnerul învârte o sticlă de Jack pe un ciot de deget prins în feliatorul de carne. Zău? Serios? This is f*cking reality???
– La mulți ani! Întind paharul și îi zâmbesc ciudatei.
– Ha, și totuși ești om? Întinde și ea paharul și îmi zâmbește. Ce faci în prima seară de an nou în barul ăsta împuțit? N-ai și tu familie, copii, curcan la cuptor, vise de împărtășit?
– Caut musculoși pentru soacra mea!
– Pfff! Pufnește în râs și mă stropește cu vodkă, cred. Scuză-mă! se șterge cu dosul palmei, în timp ce șuvița îi atârna ca o râmă însetată de sex peste dioptriile albastre și tot mai încețoșate.
Nu știu dacă băutura e de vină, dar femeia asta din fața mea devine tot mai atrăgătoare. Simt cum mi se scoală în pantaloni și, din instinct, îmi apăs cu palma fiara trezită din somn. Nu, nu e posibil, doar n-o să mi-o pun cu o necunoscută dintr-un bar infect. Nici măcar nu știu dacă nu e vreo prostituată. Își mușcă buza de jos, îmi mușc inima și dau de un zgârci, f*tu-i! Femeia asta!
Zelda își pieptăna părul în oglinda mare, Zelda își ștergea o urmă de rimel de sub pleoapa dreaptă, Zelda se epila cu un picior întins pe cadă, goală, cântând unul din cântecele ei demente, fals și tare. Zelda își lingea mereu lingurița cu care-și punea miere în cafea, Zelda îmi lingea mereu lobul urechii stângi, după ce-mi șoptea că sunt un curvar de doi bani cu o s*lă mare. Zelda mă iubea demențial, mă savura, mă sugea și mă înjura, mușcând cu sete din buca mea stângă… Zelda mă iubea și trăia pentru asta!
A doua zi din an. Instalator înalt și cam filiform, însă bun profesionist, soție îmbufnată și soacră cu tensiunea crescută, în palpitații. Eu, încă buimac, încă fericit, încă adormit, încă încremenit într-un zâmbet tâmp: Uau, am f*tut-o sau m-a f*tut?
Pe Erika o găsiți întreagă aici
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
