– Trezirea, somnoroaso! Buzele lui reci îi sărută fruntea, anunţând-o că o nouă zi începea. Era ritualul lor pe care îl respectau cu sfinţenie. Ea se întinse ca o felină, trăgându-şi pătura pe faţă şi rostind cuvinte întortocheate, fără sens, doar de ea ştiute.
– Ştii, m-am gândit la o poreclă pentru tine, cu siguranţă o să-ţi placă. Ce spui de asta, Zeiţa Somnului? Îşi trase pătura de pe faţă şi încerca să îi găsească privirea. Zâmbetul şi ochii lui mari o întâmpinară în stilul lor caracteristic. Inocenţi, de un negru intens, asemănători cu pământul. Pentru o clipă, chiar se pierduse în privirea lui.
– Ce m-aş face eu fără veselia ta, de unde mi-aş lua energia pentru a începe momentul pe care îl detest cel mai mult – dimineaţa?
– Hmmmm, zeiţele pot face orice! Găseai tu o variantă.
Se ridică pe vârful degetelor, trăgându-şi halatul pe ea şi se îndreptă către baie. Se opri în faţa oglinzii, privindu-şi trăsăturile fine, ochii negri, părul blond şi buzele roşii, care ascundeau sărutările primite cu o zi în urmă. Încerca să îşi adune gândurile, dar sentimentul de vinovăţie era atât de intens: Cum îi poţi face asta lui David? Nu realizezi că ţi-ar pune lumea la picioare? De ce te încăpăţânezi să venerezi ce nu vrei să ai? Vocea din interiorul ei era acuzatoare. Era conştientă că nu trebuia să se vadă cu Andrei, dar chiar şi aşa… nu îşi imaginase nicio clipă că îi va trezi atâta emoţie, durere şi neputinţă.
– Sofia, grăbeşte-te, am o surpriză pentru tine. Nu rata ziua de Sâmbătă uitându-te prea mult în oglindă, soarele e pe cer şi ne aşteaptă să ne bucurăm de el.
Ne aşteaptă? David era de o naivitate aparte. Se întreba cum de reuşise să îl păcălească atâta timp. Oare nu observase în privirea ei tristeţe? Oare nu citise pe buzele ei dorinţa de a săruta alt bărbat? Oare refuzurile nerepetate de a face dragoste cu el nu îl puneau pe gânduri? O, ce făcea din el lipsindu-l de dragostea ei şi trădându-l? Toate lacrimile strânse în inima ei se luptau să nu se revarse ca un Vulcan, peste chipul ei fragil.
O viaţă nu i-ar fi fost de ajuns să îl iubească, să îl cunoască pe deplin şi să îi ofere fiecare părticică din ea. Credea că dragostea ce i-o purta lui Andrei a murit, dar când reuşise să îşi tragă puţin sufletul, cu mâinile tremurânde, l-a cuprins pe cel care îi făcea sufletul să se înalţe spre necunoscut. Atunci i-a spus că are cei mai frumoşi ochi, iar el i-a răspuns: Sunt ochii care te văd ca pe mama copiilor mei.
Oare este prea târziu?
Guest post by Sofia Maria
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
