Aş vrea să scriu despre zâmbete, cum se creează, cum se confecţionează, cum poţi avea acces la ele.
Sunt mari ca geamurile ce aduc lumina şi se ciocnesc de podele, sunt mici şi prin ele pătrunde zgomotul cristalin al păsărilor ciondănindu-se în dimineţile de primăvară?!
Şi cum se formează: când picăturile de rouă cad de pe vârful frunzelor verzi pe spinările roşii şi îmbulinate cu negru ale buburuzelor ori poate când copiii aleargă nestingherit pe aleile parcului ce li se pare nelimitat? Sau poate se datorează curcubeielor răsărite netam-nesam pe ceruri vineţii după furtuni gri şi vijelie?
Ce e zâmbetul? Şi cum apare? De ce? Şi cum de tot el dispare la fel de ştrengăresc şi uşor precum i-a fost şi apariţia?
Zâmbetul, pentru stare de bine (şi râsul, pentru endorfine) – însă ce îl face să nu apară la comandă? ce îl face preţios şi atât de greu de procurat? E precum diamantele rare sau perlele gri – zâmbetul ăla neaoş, adevărat, natural, real, zguduitor de hrănitor.
Zâmbet pentru chipuri cărora astfel le descoperi o cu totul altă personalitate, ce stătea ascunsă în spatele feţei acre şi posomorâte.
Zâmbet de om mare şi zâmbet de copil, zâmbet de animăluţ şi zâmbete de stele – pentru vise, pentru poveşti inopinate de iubire şi la fel de inopinat destrămate.
Dacă aş putea, aş vrea să transform cuvintele în poţiune magică la care toţi să aibă acces, ca să se poate înfrupta din zâmbete, în exces, atunci când sunt nervoşi sau au zile proaste, atunci când nu găsesc soluţii sau când, pur şi simplu, le lipseşte căldura unor braţe.
Azi, zâmbetul e tot ce poate fi mai bun! Hrăneşte, iartă, împlineşte…
Guest post by Alexandra Şerban
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
