Expoziția de pictură de la galeria 1001 Arte București prezintă în perioada 15 – 25 mai 2021 lucrări din ultimii trei ani de creație ai artistei Beatrice Anghelache, absolventă a Universității de Arte George Enescu Iași. A revenit definitiv în România după 20 de ani și s-a stabilit în București. Artista a mai expus la Pittsburg, Berlin și Bruxelles. Galeria 1001 Arte e situată pe Calea Victoriei 91-93 și e deschisă zilnic între orele 17:00 si 19:00 în afară de luni. Curator Cristian Cojanu, asistenți curator Simona Nichiteanu și Claudiu Bălan, project manager Irina M. Damaskin.
“Yankee Hotel Foxtrot” (YHF), e codificarea pentru “YOU HAVE FAILED”. A fost un ultim mesaj radio rămas in eter după ce întreaga civilizație și toate celelalte semnale ale ei au dispărut. Era transmis dintr-o remorcă alimentată cu energie solară și o voce de femeie a continuat mulți ani să îl repete pe unde scurte. Imediat după dezastrul planetar se folosise mai mult radiotelegrafia in limbaj Morse, într-o încercare disperată de a repera supraviețuitori și resurse, dar deplasările nu au fost posibile. Rămași singuri si izolați, câțiva radioamatori au continuat să-și transmită mesaje până când au tăcut pe rând. A rămas acel slab semnal radio, Yankee Hotel Foxtrot. Picturile descriu acest imaginar sfârșit de lume si o pâlpâire stinsă a civilizației, un mesaj pe care nimeni nu îl recepționează.” (Beatrice Anghelache)
Distopiile și scenariile apocaliptice sunt o parte integrantă a culturii umane. De la Arca lui Noe sau infernul lui Dante sunt folosite ca metafore menite să deschidă ochii semenilor la consecințele unei practici pe care o putem îndrepta, evitând astfel o catastrofă. Viața umană se desfășoară în totalitate sub spectrul riscului existențial. De la traversarea banală a unei străzi la înrolarea în armată, toate sunt decizii asumate pe baza unui calcul de risc.
O privire din afara speciei asupra coloniei umane de pe Terra (așa cum am privi un mușuroi de furnici) ar avea toate motivele să presupună că acest mod de viață favorizează și este condiționat de o necesară solidaritate a umanității, ceea ce ar conferi un important avantaj în evitarea riscurilor globale (modificările climatice, amenințările biotehnologiei, armelor nucleare, a unei inteligențe artificiale ostile, etc.).
Diferența dintre cele două tipuri de risc sunt că nu mai sunt doar personale (catastrofa poate surveni după expirarea biologică a persoanei în cauză), ci transgeneraționale (copiii noștri vor fi afectați), astfel încât mijloacele de abordare devin opuse.
În primul caz, putem invoca virtuțile singurătății carteziene (adevărul se află în luminile rațiunii proprii, izolate de simțuri și de ceilalți) pentru a ne salva atât de pericolele lumești, de ignoranță, cât și de iadul păcătoșilor. În cazul amenințărilor globale, pare că din contră, singura salvare presupune o comunicare continuă a membrilor speciei. O construcție supraumană în care fiecare să fie un nod într-o rețea planetară, o monadă competentă, continuu emițătoare de comentarii, opinii și judecăți de valoare, drept justificat de libertatea de expresie și datorie cosmică în același timp.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
