E ziua a zecea a lunii a zecea. Asta mi-a adus aminte, în fuga dimineţii, de potriviri, acele bucurii mărunte pe care nu ştii niciodată de unde să le începi şi nici cum să le continui. Las’ că nici nu ştii prea bine ce sunt. Paradoxal, toţi le dorim. Sunt armoniile noastre sufleteşti care-şi caută supapele fireşti pentru a irumpe-n lume. Şi tot căutăm în noi locurile cele mai… potrivite pentru a pune dinamita cea bună, ca să începem măcar o mică spărtură.
Estelle
Sigur, acum potrivirea se numeşte „dans“, însă numele ei poate fi oricare altul. Important e să fim mândri şi bucuroşi de ceea ce ne alcătuieşte specificurile şi să lăsăm ferestrele deschise – să fie chiar ferestrele nişte supape? – pentru a-i primi aproape pe aceia care ne seamănă şi care sunt singurii cu care putem merge râzând şi bucurându-ne mai departe.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
