Comedia romantică între granițe – What’s Love Got to Do with It?
Cum mai găsești dragostea de durată în lumea de astăzi? Pentru regizoarea de documentare, Zoe (Lily James), încercarea de a-şi găsi perechea potrivita i-a oferit doar întâlniri proaste spre consternarea mamei ei Cath (Emma Thompson). Pentru prietenul ei din copilărie și vecinul Kazim / Kaz (Shazad Latif), răspunsul este să urmeze exemplul părinților săi și să opteze pentru o ‘căsătorie asistată ’ – cu o mireasă strălucitoare și frumoasă din Pakistan. Iată, deci, o temă des întâlnită, care o determină pe Zoe să reevalueze ideile din basme și să filtreze mai bine realitatea, mai ales că Lily James pare să joace cu mai multă profunzime ca niciodată.
Că instituția căsătoriei este un construct social știe mai toată lumea, dar dragostea adevărată dintre doi soți se strecoară, de cele mai multe ori, doar în comediile romantice. În acest subgen (care aduce și audiență și încasări) al comediei, iată că apar și relațiile multiculturale văzute printr-o lentilă mai lejeră, în acord cu spiritul vremii în care trăim. Cu un titlu ce ne amintește de un hit al îndrăgitei Tina Turner, What’s Love Got to Do With It?, recenta producție devine un fel de studiul privind relațiile multiculturale, dar care respectă tradițiile religioase/musulmane. Totuși, filmul se va supune regulilor comediilor romantice. Din start, acordăm o șansă proiectului dacă e să ne luăm după numele scenaristului: jurnalista Jemina Khan. Cu o bună conștiință de sine, scenarista abordează o instituție culturală spinoasă, care adesea conduce la discuții contradictorii, și inserează declarații în stilul When Harry Met Sally. Astfel, deși pretinde că acordă o șansă căsătoriilor aranjate, întreaga narațiune cinematografică virează spre Love Actually.
Regizorul Shekhar Kapur și scenarista Jemima Khan încearcă să abordeze instituția căsătoriei din două perspective: cea a căsătoriei aranjate, cât și din cea a tinerilor care aleg singuri cu cine să-și unească destinul. Așadar, la începutul filmului, o descoperim pe tânăra regizoare londoneză, Zoe (fermecătoarea Lily James) care le prezintă unor producători ideea unui documentar despre căsătoriile aranjate din comunitatea musulmană. Cei doi producători, (tineri & albi) par plictisiți, dar îi sugerează să îmbrace subiectul în tropii și limbajul comediei romantice occidentale pentru a atrage și publicul occidental. Unul îi sugerează interviuri în stilul When Harry Met Sally, celălalt îi oferă ca referință My Big Fat Greek Wedding.Când Zoe sugerează să denumească documentarul Love Contractually, contractul pare stabilit.
4772_WHATSLOVE_29JAN21RV.tif
Bunăoară, simpatica londoneză dă curs acestor provocări romantice și decide să-și îndrepte obiectivul camerei de filmare către către prietenul din copilărie și vecinul ei, Kazim „Kaz” Khan (Shazad Latif). Este un medic (cu dublă specializare!) pakistanez britanic, chipeș, în vârstă de 32 de ani, un tradiționalist musulman, care cedează practicii unei căsătorii aranjate (denumită acum ‘căsătorie asistată ’) pentru a-și găsi o soție pe măsura cerințelor impuse de familie; sau „orice înseamnă dragostea”, spune blândul Kaz, sugerând cu modestie și așteptările sale. Cu ajutorul părinților săi devotați, Aisha (Shabana Azmi) și Zahid (Jeff Mirza), Kaz- cel-cuminte intră în legătură, în cele din urmă, cu Maymouna (Sajal Aly). Aceasta este o – aparent – timidă studentă la Drept, mai jună cu un deceniu decât pretendentul ei, care trăiește în Lahore, Pakistan. După o scurtă serie de întâlniri pe Skype, Kaz și Maymouna se logodesc – în ciuda lipsei vizibile de chimie sau bucurie – și imediat este stabilită data nunții. Urmează, pentru Kaz, călătoria de la Londra la Lahore, alături de părinții săi, fratele Farooq (Mim Shaikh) și proaspăta lui soție, Yasmin (Iman Boujelouah), dar și bunica – Nani Jan (Pakiza Baig). Desigur, la măreața nuntă de trei zile participă și Zoe, cât și extravaganta ei mamă, Cath (uimitoarea Emma Thompson). Deși este o mare sărbătoare, o adevărată gală a tradițiilor, totul poate să nu fie ceea ce pare.
După festivități și ritualuri, revenită în Londra, Zoe ia o pauză de la capitolul «Kaz și nunta lui» și se predă sfaturilor mamei sale – începe să se întâlnească cu un veterinar amabil și extrem de plăcut, James (Oliver Chris). De asemenea, la fel ca și Kaz, tânăra ajunge să se (auto)convingă că e într-o relație cu cineva ‘atractiv și acceptabil’, chiar dacă inima ei nu este în întregime acolo unde ea voia. Cel puțin mai are filmul de terminat. Ca și în realizarea majorității documentarelor, rezultatele nu pot fi întotdeauna planificate. După o proiecție a filmului (cu materialul brut) lui Zoe pentru familie și prieteni, această poveste capătă o întorsătură. În timpul vizionării, toți cei implicați par să-și pună la îndoială sau să-și reexamineze propriile convingeri. Pentru Zoe, documentarul este o realizare mai clară a ceea ce a reținut-o – în viață și în dragoste. Între timp, Kaz devine mai sincer cu el însuși și mai îndrăzneț cu părinții săi de modă veche, ale căror reacții – la dezvăluirile sale din timpul unei adunări de Eid al-Fitr (pentru a marca sfârșitul Ramadanului) – ne pot surprinde. Această reuniune de familie, la care au fost prezente și Zoe, dar și Cath, ajută la încheierea filmului într-o notă emoționantă și blândă.
Filmul pare să vină ca un soi de ghid de stil, dar realizatorii încearcă să găsească și o repovestire a poveștilor care au fost deja spuse, în mod tradițional, de albi, având în centrul narațiunii un cuplu heterosexual. Practic, filmul semnat de Shekhar Kapur devine o subtilă satiră despre modul în care un material intercultural poate fi ambalat și bine ornat pentru ‘publicul mainstream’. Ritmul este în cea mai mare parte rapid și, în general, atmosfera acestei producții marca Working Title Films se simte plăcut în concordanță și cu alte comedii romantice de succes ale companiei precum Four Weddings and a Funeral, Notting Hill și Love Actually.
Desigur, What’s Love Got to Do With It? pledează în favoarea romantismului, alegând două versiuni optimiste, atât cea tradiționalist-conservatoare (părinții și bunica lui Kaz fuseseră cazuri fericite ale căsătoriilor aranjate), cât și povestea dintre Kaz și Zoe (care depășește versiunile patriarhale din Cenușăreasa sau Frumoasa din Pădurea Adormită și rămâne la rebela Rapunzel). Lily James și Shazad Latif formează un duet atrăgător și plin de suflet, infuzând personajele lor bine modulate cu un farmec discret, dar și cu dor credibil.
Filmul nu are declarații cu adevărat profunde de făcut în ceea ce privește căsătoriile aranjate sau căsătoria în general, dar evită și să se încline spre o judecată occidentală simplistă. Concluzia e una favorabilă: dragostea se poate întâmpla oricui oriunde, fără ‘cale corectă’ sau ‘greșită’.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Shekhar Kapur
Scenariul: Jemima Khan
Imaginea: Remi Adefarasin
Montajul: Guy Bensley și Nick Moore
Muzica: Nitin Sawhney
Distribuția:
Lily James – Zoe Stevenson
Shazad Latif – Kaz Khan
Shabana Azmi – Aisha Khan
Emma Thompson – Cath Stevenson
Sajal Ali – Maymouna
Oliver Chris – James
Durata: 108 min.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
