Nu este o mâncare japoneză, un trend sau vreun brand la modă, ci un nou principiu de viață derivat din estetica japoneză care inspiră lumea de anul trecut. Sărbătorind frumusețea incompletă, nepermanentă și imperfectă, Wabi-sabi se definește prin modestie, asimetrie, naturalețe și sinceritate. Ca să-l înțelegem, trebuie să uităm de rațiunea și principiile noastre europene.
Japonezii se bucură când un vas se sparge pentru că devine unic. Obiectul, dat unui artist care va lipi bucățile cu un fir de aur, se transformă într-unul mai frumos prin imperfecțiunea sa. Perfecțiunea în sensul occidental va fi tristă și conformistă, o goană după o fericire lipsită de esență. Contează originalitatea și personalitatea, suntem bogați prin slăbiciunile, defectele și imperfecțiunile noastre. Un principiu care ne împacă cu noi înșine, cu autenticitatea și ne învață să apreciem diferit timpul.
Primul maestru de ceai Wabi-sabi, Murata Shuko (1423-1502), era călugăr zen. Pe vremea când ceremonia ceaiului era fastuoasă, el servea ceaiul în ustensile artizanale grosolane. Shuko vedea frumusețea lor conform principiilor zen, unde contează minimalismul și simplitatea.
Un secol mai târziu, marele maestru de ceai Rikyu a înlocuit piesele luxuoase cu obiecte artizanale locale și a construit un pavilion de ceai ca o casă țărănească. A plătit cu viața îndrăzneala lui, dar Wabi-sabi era născut și urma să străbată secolele.
Să admitem că frumusețea constă în imperfecțiune, cere să depășim nevoia adolescentină de perfecțiune foarte des întâlnită în Occident, hrănită de inovațiile chirugiei estetice. Într-o lume însetată de extraordinar și performanțe, unde ne „antrenăm“ copiii să ne realizeze visurile profesionale și ambițiile, terapiile feel good au apărut în ultimii ani ca mișcări opuse stilului actual de viață: hygge în Danemarca, slow food în Italia sau Franța, sau lagom în Suedia.
În dorința de a ne ameliora viața, Wabi-sabi propune refacerea profundă și simplificarea sistemul nostru de valori. Perfecțiunii consensuale și opulenței îi răspunde prin unic, imperfecțiune și modestie.
Am descoperit Wabi-sabi prin Julie Pointer Adams, care l-a adus în modernitatea occidentală. M-a sedus stilul de viață tihnit, bazat pe nevoile noastre adevărate, departe de criterii artificiale și standardizate. După studii de artă aplicată, design și literatură engleză, Julie Pointer Adams a fost Community Director la revista Kinfolk care, specializată în art de vivre, promovează un stil lent și simplu, centrat pe comunicarea directă și sensul comunității.
Îmbrățișând filosofia Wabi-sabi, Julie a contribuit la crearea unui adevărat curent comportamental pentru o viață frumoasă care recunoaște și acceptă imperfecțiunile noastre.
Iar ca o consecință, cartea ei Wabi-Sabi Welcome:Learning to Embrace the Imperfect and Entertain with Ease and Thoughtfulness a devenit rapid un bestseller în lumea întreagă.
Fotografa americană Emma Rice, adepta Wabi-sabi, afirmă că la un shooting de decorație de interior caută asimetria, liniile imperfecte, culorile naturale și obiectele inegale. Include mobilier de ocazie, stofe naturale simple, obiecte artizanale noi sau vechi care să poarte urmele uzurii. Un concept vizual ca o metaforă pentru o viață împlinită. Să apreciem ceea ce este perfect imperfect ne face să vedem frumusețea obiectelor folosite, a locurilor demodate și a unor momente simple pe care le redescoperim.
Wabi-sabi e un curent estetic ce a devenit o modă, fiind la polul opus ei. Fața de masă sau șervețelele textile necălcate, haina decolorată de prea mult purtat, geanta uzată, casa cu suprafețe neregulate sau porțelanurile ciobite – Wabi-sabi transformă energia rezervată lucrurilor materiale în confort personal.
Iar conceptul scutură regulile stricte care ne-au bântuit copilăria: să ne iubim așa cum suntem, nu cum ar trebui să fim, să ne acceptăm fără să încercăm să ascundem sau să schimbăm imperfecțiuni, să ne privim complexele în față spunând „nu este important“.
Cu toții am trecut prin stresul de a primi ad hoc prieteni care sunt în zonă, pentru că ne-a fost transformată casa în tabără, nu e nimic în frigider sau nu suntem aranjate. Acum însă, mă bucur mai mult de un moment improvizat decât de unul atent regizat pentru a arăta o imagine perfectă care nu există.
Ceea ce cere un efort colectiv și multă destindere, plus convingerea că celălalt nu ne va judeca fiindcă știe că a fost întâmpinat din toată inima. Să uităm un pic de frica noastră privind impresia pe care o lăsăm celorlalți, de obsesia casei și a unui look „la modă“, de cea mai mare mașină sau de ultimul iPhone. Să acordăm mai mult timp familiei, prietenilor și creării unor momente plăcute. O atitudine care devine o inspirație de viață autentică și comunitară din ce în ce mai puternică.
De câtăva vreme, mi-am creat principii de „me time“: să nu mă mai încarc inutil cu haine sau obiecte, să fiu mai selectivă cu timpul meu, să prefer realitatea unui virtual frustrant și să nu consum aiurea o energie pe care nu o am. Nu sunt mai egoistă, ci mai sinceră cu mine și cu cei din jur, iar lucrurile devin plăcut de simple.
Vecinii mei francezi, un cuplu cu trei copii, au descoperit recent că Wabi-sabi a fost dintotdeauna felul lor de trăi: destindere și acceptarea totală a imperfecțiunii. Copiii cresc frumos, chiar dacă nu sunt cei mai ordonați copii din lume, cu haine impecabil călcate, dar sunt copii fericiți. Părinții au înțeles că e mai important un interior armonios decât unul perfect, de revistă. Nu fac ordine compulsiv, ci privilegiază libertatea momentelor în care sunt cu toții împreună. E destul de contagios. Când îl aud pe Greg cântând la pian și copiii râzând, știu că mă pot duce oricând la ei. Iar Aurélie, soția lui, vine, pur și simplu, la mine, la ceai, să stăm la taclale.
Să ne înțelegem, Wabi-sabi nu face elogiul renunțării sau al neglijenței, ci preferă selecții personale sincere, modestie și simplificare. Te-ai gândit care este cel mai util mod de a-ți folosi timpul și energia sau care sunt adevăratele tale nevoi când e vorba de plăcere? Te-ai întrebat ce te face fericit(ă) și în armonie cu ceea ce-ți dorești cel mai mult?
Anul trecut am făcut un test în care din 10 lucruri importante pentru mine trebuia să aleg până ajungeam la unul singur. A fost familia – iar întrebarea la care a urmat să răspund a fost cât timp îi acord zilnic. Dacă ați ajuns și voi la concluzia mea, poate e momentul să nu vă mai gândiți prea mult și să încercați o porție de Wabi-sabi.
Sursa: splendidul blog al Ioanei Nicolescu, Code Noir Style.
Citiţi şi
“Un bătrân şi o bătrână – două jucării stricate”?!?
Ceea ce s-a spart, s-a spart vs. Nimic nu este vreodată cu adevărat stricat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
