Luciano Pavarotti spunea că, dacă nu le oferim copiilor încă de la vârste fragede o educaţie muzicală, „îi privăm de ceva fundamental”. Era doar intuiția unui om care trăia pentru muzică, nu a unui specialist care putea să și definească acel ceva fundamental. Despre efectul terapeutic al muzicii parcă nici nu mai era nevoie să se facă studii, că toți ne-am alinat însingurarea, chiar nefericirea câteodată, doar ascultând câte un playlist de suflet. Și totuși există numeroase studii care întăresc rolul muzicii în ameliorarea unor boli mintale (cum ar fi schizofrenia) sau în tratarea depresiei, anixietăţii şi a durerii cronice. Și asta este posibil pentru că muzica este limbajul universal complex al trăirilor şi emoţiilor care activează mai multe sisteme neuronale. Creierul răspunde la armonie… 🙂
Grupul de studiu a cuprins 37 de copii, dintre care 13, cu vârste între şase şi şapte ani, au urmat cursuri muzicale în cadrul cărora, până la şapte ore pe săptămână, au învăţat să cânte la diferite instrumente muzicale. Alţi 11 copii au mers la antrenamente de fotbal, iar ceilalţi 13 nu au fost implicaţi în nicio activitate extra-şolară.
Într-o perioadă în care multe şcoli au redus sau chiar au scos din programă muzica şi alte materii legate de domeniul artistic, iată că un studiu început în 2012 de către Creativity Institute (BCI) la USC în parteneriat cu Los Angeles Philharmonic Association şi Heart of Los Angeles (HOLA) demonstrează că educaţia muzicală ajută la accelerarea dezvoltării creierului copiilor, în special a zonei responsabile cu procesarea sunetelor, dezvoltarea limbajului, a vorbirii, a percepţiei şi a abilităţilor de citire. Social, emoțional și cognitiv, copiii care fac muzică sunt mai deștepți!
Practic, creierul răspunde la educaţie muzicală precum muşchii în urma practicării unui sport. Interesant e că bărbaţii muzicieni au creierul mai mare decât ceilalţi “sportivi” (cerebelul – și el e cel care contează – este cu 5% mai mare în cazul experţilor în muzică faţă de restul bărbaţilor).
Concluzia? Dacă încă nu v-ați găsit bărbatul vieții, poate ar trebui să-l căutați la vreo filarmonică, iar dacă e prea târziu pentru asta și deja aveți copii, dați-i să facă muzică! 🙂
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Andropauza (menopauza masculină)
Reflexul urărilor de bine în epoca înstrăinării
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
