Nu ai înţeles nimic, întrucât nu faci parte din categoria asta. Aceste femei despre care vorbeşti au plecat din secunda zero (aia în care au ajuns să fie conştiente de eul lor) de la premisa „Eu trebuie să am tot”. Şi au acţionat în consecinţă.
Au studiat bărbaţii şi au observat că au mintea calată pe s*x peste 20 de ore pe zi. Au văzut ce le place. Şi din nou au acţionat în consecinţă, pentru a fi dorite. S-au uitat în oglindă şi au încercat expresii, apoi au exersat mişcări. De asemenea, foarte multe dintre ele au “acel ceva”, pentru că, să fie clar, o ţărăncuţă frumoasă ce zâmbeşte tâmp va fi de 100 de ori mai non – sexy decât o tipă de 50, corporatistă, care ştie cum să dea din fund. Asta-i viaţa!, bărbaţii vor curve în pat, iar ele le dau, lor, bărbaţilor, senzaţia că pot fi curve în pat. Asta-i tot, nu e niciun mister aici. Vrei să fii că ele, învaţă să fii c*rvă, învaţă să îi dai interlocutorului impresia că în orice moment ai fi în stare să îi mânjeşti penisul cu rujul tău de pe buze.
Ştii de ce îmi pare rău? Regret sincer că femeia, în general, se lupta cu ea însăşi. S-ar culca cu X, dar nu se face. Nu s-ar culca cu soţul, dar trebuie. Nu ar face nici copii, dar trece vremea. Ar bea un pahar sau poate două, dar este lume în jur. Pentru că femeia este o suma de afecte ce se contrazic unul pe altul, afecte ce sunt “afectate” de o sumedenie de alte variabile, generând în final un complet haos în care nici chiar ea nu mai poate face lumina.
Şi mă tem că articolele voastre nu ajută chiar deloc. Nu au cum să ajute, nu există o altă linie în afară de feminismul stupid ce guvernează fiecare text şi care nu face decât să alimenteze un liberalism idiot. Este practic pagina preferată a celor care ori nu au sfârşit cu cretinul care le-a dat lor acum ‘jde ani nuș’ ce orgasm fatal, ori a ălorlalte, ce s-au măritat cu cine nu trebuia, de dragul banilor, de dragul poziţiei şamd. Păcat, se poate mult mai mult…
(comentariul aparține cititoarei Iulia Sima)
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
