Noi vrem să alegem totul în viaţa noastră. Suntem ahtiaţi după control aparent, însă, privită sub lupă toată situaţia, relevă dorinţa noastră de confort şi foamea de un statut social anume! Şi copilul trebuie să se integreze în această logică, fie că vrea, fie că nu. Violenţa, frica, pedepsele şi supliciile psihologice pe termen lung dau roade. Copilul este vaccinat. Va face tot ce îi ceri, mai ales că ai introdus şi un sistem de răsplată dacă urmează îndeaproape, asemeni unui câine fidel, toate instrucţiunile tale. Acum ai un animal domesticit, numai bun de integrare într-un sistem de educaţie potrivit, cu profesori potriviţi, cu copii potriviţi şi, mai ales, cu un viitor potrivit pentru el. Acum se va vedea cât de bine ai reuşit să-ţi modelezi plodul când este aruncat în competiţie cu ceilalţi.
Importantă nu este educaţia pe care o primeşte, bunul simţ, valorile morale şi sociale, ci notele. El trebuie să fie instituţionalizat! Să fie primul la învăţătură, să fie şeful clasei, cel mai iubit şi cel mai frumos. Nici nu ne dăm seama cât de tare greşim!
Argumentaţia acestor părinţi pentru toate aceste lucruri este mereu de sorginte emoţională. Unii mai invocă şi contextul istoric, politic, cultural în care se aflau la acea vreme. „Altfel nu se putea, te-am crescut cum am putut şi cum am ştiut eu mai bine ! Aşa făcea toată lumea”. Cam asta auzim când ne facem mai mari şi cerem socoteală pentru obsesiile şi nazurile părinţilor noştri. Din partea şcolii nu primim niciodată nimic. Niciun răspuns! Aici nimeni nu greşeşte. Doar elevii sunt nepotriviţi! Sunt copii răi, cum se spune.
Copiii răi o rup în fericire!
Am crescut toată copilăria şi adolescenţa cu gândul că fac parte dintr-o generaţie experiment, lăsată la voia întămplării să se descurce. Aceasta a fost filozofia de bază: descurcăreala. Aici se adăugă propaganda agresivă a părinţilor care, chipurile, ne pregăteau pentru viaţă. „Fără şcoală nu vei face nimic, fără carte la coada vacii ajungi. De fapt, acolo te trimit. Trebuie să fii primul din clasă. Vrei ca doamna să îi iubească mai mult pe alţii?”. Astfel de vorbe ar fi trebuit să stârnească în noi resurse nebănuite pentru a atinge perfomanaţa în registrul celor mai înalte standarde în educaţie.
Copii răi de Mihaela Michailov, regia Geanina Hergheligiu
Discuţiile adulţilor despre cei mici, alungaţi de la masă în momentele cheie ale dialogului pasional despre stat, educaţie, vecini şi bârfe de tot felul, nu mă afectau la acea vreme, în schimb îmi amintesc şi acum cu acurateţe atmosfera încărcată din cameră când se discuta intens despre ce fac copiii la şcoală. Nu înţelegeam atunci de ce umorul lipseşte din toată această ecuaţie! Toată lumea urla, ţipa, blestema sau vocifera în voie, însă nu îmi era clar de ce şi pentru ce!
„O să se descurce şi Georgică al meu, că altfel o încasează rău. O rupe în fericire cu mine!”. Din fericire pentru noi mulţi, au trecut peste aceste abuzuri psihologice ale părinţilor, înţelegând la un moment dat că nu acesta este modelul pentru viitoarea educaţie a copiilor lor.
Auzeam îngrozit toată copilăria că suntem o generaţie de sacrificiu care s-a născut cu neşansa stabilităţii socialiste, cu minciuna capitalistă promovată de ştabii post-decembrişti. Toate aceste lucruri m-au traversat într-o zi de sâmbătă la un spectacol (Copii răi de Mihaela Michailov, în regia Geaninei Hergheligiu) al Teatrului Arte Dell’Anima. Distribuția a fost mai mult decât reuşită. Actorii Ana-Maria Irimia, Raluca Juganaru şi Alin Potop au reuşit să recreeze universul copilăriei din şcoală, aruncându-te în timpul istoric al greşelilor şi abuzurilor peste care poate ai trecut, dar, cu siguranţă, încă au rămas să-ţi bântuie memoria. Dincolo de rolul educativ al spectacolului, ne lovim de o anamneză. După, apare introspecţia fiecăruia. După, ne mai gândim dacă vrem un copil eficace, eficient şi, mai ales, potrivit!
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
