Aveam o pastilă de Xanax în cutia cu medicamente. Sincer, nu știu de unde a apărut, dar știam de o vreme că e acolo. Eu nu am cumpărat niciodată Xanax. E foarte ciudat, pentru că realmente nu știu de unde ar putea fi. M-am gândit că poate vreodată îmi va trebui în vreo situaţie extremă ca să pot adormi, așa că am lăsat-o acolo. Poate că e expirată. Nu știu, pentru că nu are data trecută.
Azi a fost o zi grea, iar în drum spre casă m-am gândit la ea. Am zis că ajung acasă, fac un duș, iau jumătate și mă culc. Pentru că aşteptarea mă omoară. Nu mai suportam să îmi verific mailul încă o dată, pentru că simţeam că voi înnebuni. Nu mai puteam aştepta să îmi dai vreun semn, tot ce voiam era să dorm și să mă trezesc a doua zi. Cum zicea Scarlet O’Hara, “after all, tomorrow is another day”. Nu e ca și cum a doua zi mă aşteptam la miracole. Nu e ca și cum jumătate de Xanax îmi face o lobotomie în suflet și mi te va scoate de acolo peste noapte. Știam că și mâine vei fi acolo, adânc, dar în acel moment voiam să fiu adormită, să nu mai simt. Pur și simplu nu mai voiam să simt acel gol și acea senzație de dezolare care mă umplea și de care pur și simplu voiam să scap.
Am ajuns acasă, am făcut duș, am scos pastila din cutie și am pus-o pe măsuța din living. Mai știi măsuța aia? Când mi-ai adus vinul ăla bun, franțuzesc, și l-am pus pe măsuță, dar în scurt timp am uitat de el pentru că nu ne puteam desprinde unul de celălalt și aproape că l-am vărsat? Desigur că mai știi.
Astăzi a fost foarte cald, aşa că după duș am deschis o sticlă cu cidru de pere rece din frigider. Am lăsat pastila acolo. Am terminat sticla de cidru și mă ameţisem deja, pentru că nu mâncasem decât o jumătate de ciorbă la prânz. Cine poate să mănânce mai mult de atât, la 30 de grade, ori să gătească la minunatul cuptor incorporabil când e îndrăgostit? Cu siguranță nu eu. Apoi mi-am făcut de treabă prin casă. Am pus o mașină de haine la spălat şi am plâns o tură bună cu perna ta în brațe, ascultând “The Scientist” de la Coldplay, pentru că voiam sa merg înapoi la început. Apoi, am scos vasele din maşina de spălat vase și le-am așezat la loc. Dintre multele masini de spalat vase pe care le-am văzut împreună am ales-o pe asta care acum mi-a rămas mare…
Nici măcar nu știi că ți-am luat pernă doar pentru tine. După ce mi-ai zis că ești alergic la pene, a doua zi am mers la Auchan și am luat o pernă cu umplutură sintetică. Speram să mai vii curând pe la mine. În secret, am sperat să vii chiar în seara aia, să ne uitam la Game of Thrones măcar. Mi-ar fi fost de ajuns. Da, era luni. Dar nu ai făcut-o. Și eu nici nu am avut curaj să îți zic că ți-am luat pernă specială și că poți veni oricând, că nu vei mai fi înfundat. Deși îmi plăcea de tine așa, puțin înfundat. Dar sunt o lașă. Vreau să par tare și oarecum indiferentă, când te iubesc ca o nebună și aș da orice pentru câteva clipe în preajma ta…
Ești centrul universului meu, pe când eu pentru tine am fost doar o opțiune. Acum nici măcar atât nu mai sunt. Mi-ar plăcea sincer să știu ce sunt pentru tine acum. Dar foarte sincer. Însă, mailul tace. Şi tăcerea asta mă termină psihic. De la sute de mesaje am ajuns la silenzio stampa. Și de acolo, la Xanax. Dar uite că e deja 21:30, am întins rufele pe balcon îmbrăcată cu chiloții de la tine. Cum care? Ăia faini de la Victoria’s Secret, în care ai zis că mi se vede curul fain. Cred că până la urmă nu voi mai avea nevoie de Xanax-ul ăla azi. Sper că nici mâine.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
