Ce faci când îl iubești și nu poți să îi spui? Când te urci pe pereți de atâtea întrebări fără răspuns. Rectificare, aparent fără răspuns. Fiindcă răspunsurile sunt înăuntrul tău și știi că știe că îl iubești și tu știi că te iubește. Doar că trăim într-o lume care ne-a obișnuit să punem preț pe etichete și avem mania de numi tot. Relațiile se măsoară în a-ți spune sau nu că te iubește, de parcă te-ar iubi doar dacă ţi-o spune, iar dacă nu ţi-o spune înseamnă că nu te iubește… nu e evident? Împreună, neîmpreună, cuplu, necuplu, prieteni, f*ck buddies. Noi trebuie să știm tot, să denumim tot și să lipsim, astfel, de conținut, tot. Nu mai simțim, nu ne mai lăsăm să simțim. Fiindcă simţitul implică pierderea controlului. La fel ca iubirea. Și ne sperie ca naiba! Dar uităm că lucrurile care ne sperie ne fac să trăim. Că numai atunci când tremuri că nu știi ce urmează să se întâmple simți că universul se învârte în jurul tău și că toți atomii lui sunt în stomacul tău, în nodul din gât și în tot ce implică sentimente.
Îți aduci aminte că ieri ai deținut controlul? Sau alaltăieri? Sau săptămâna trecută? Probabil că nu, dar sigur îți amintești când ai plâns din cauza unei dezamăgiri, când te-ai cățărat pe munte pentru prima dată și îți era teamă să te uiți în jos sau când ai fost sărutată pentru prima oară. Fiindcă nu implică control, rațional sau etichete. Implică sentimente.
Noi deja suntem niște ciudați în ochii lumii. Mereu am fost. Mie deja mi se pare ciudat ce fac oamenii normali, să își cunoască părinții și să se viziteze, iar ție ți se pare normal cum suntem noi. Împreună, dar neîmpreună. Liberi. Suntem împreună fiindcă suntem liberi. Suntem liberi să alegem cu cine suntem, pe cine iubim și cu cine vrem să ne petrecem timpul. Suntem mai împreună decât atunci când aparțineam unul altuia, cu etichetă, așa cum spune societatea că e frumos și normal. Normal… Ce cuvânt idiot. Am fost normali cam jumătate de an, în total. A fost bine, dar nu a fost fericirea asta de acum. Când îmi pun întrebări la care știu răspunsul numai ca să îmi mai creez niște probleme imaginare. Tu îmi dai replici acide numai ca să nu pară că suntem împreună sau că avem vreun anagajament. Dar cum se numește când ne facem planuri împreună? Când ne răsfățam și învățam împreună? Când ne uităm la filme în același timp sau când ne împărtășim toooot. Cele mai ascunse dorințe, visuri sau coșmaruri. Când ți-am zis că te fac executor testamentar și mi-ai spus că nu mi-ai respecta dorința, fiindcă… E prea mult ca s-o pot scrie. E prea frumos ce ai spus. E… iubire. Exact despre asta este vorba, nu despre a fi împreună şi… atât. Sunt atâția oameni care sunt împreună și nu se iubesc, încât vreau să ne iubim și să nu fim împreună. Să fim noi.
Guest post by Casandra
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
