Mă întreb uneori ce este mai frustrant: să călătoreşti ca să bifezi destinaţii, crezând că asta te îmbogăţeşte spiritual şi te face mai fericit, iar la întoarcere să constaţi că, de fapt, eşti la fel sau să ştii că o călătorie plăcută într-o destinaţie de vis depinde de un buget pe care nu-l ai?
Am experimentat ambele situaţii, dar am avut cea mai frumoasă călătorie într-un weekend cu un om pe care nu-l cunoşteam decât virtual. Rezonam cu multe dintre postările sale şi am devenit prieteni „de tastatură” (contemporanul „typing friends” al clasicului „penfriend”). Ce mă atrăgea cel mai mult la el erau dragostea, compasiunea şi grija de animăluţe, cultura lui vastă, modestia, energia debordantă şi simţul umorului.
Plecat singur în Thailanda în căutarea soarelui în plin februarie, posta fotografii care-mai-de-care mai exotice şi mai calde. Întreb în privat ce mai face şi ce-i mai fac pisicile lăsate acasă-n Franţa. Îmi răspunde detaliat şi îmi spune că trebuie să plece să mănânce. Eu, tot pisică din fire, miaun că să mă ia şi pe mine. Şi m-a luat. Cu fotografii la fiecare pas, la fiecare fel de mâncare, la fiecare floare sau căţel întâlnit în cale. Spun ce îngheţată vreau şi cum îmi pun în păr floarea de frangipani pe care mi-a cules-o şi-a lăsat-o pe pervaz, trăiesc la fel de real ca cei hipnotizaţi fiecare aromă, fiecare sunet şi fiecare imagine.
Ne plimbăm pe marginea plajei şi printr-o parcare de scutere, îmi povesteşte despre regimul monarhist thailandez pe care îl apreciază, deşi suntem amândoi republicani convinşi, mergem să cumpărăm ţigări şi bere pentru camera de hotel şi ne retargem la poveşti şi citate din Emil Brumaru şi haiku-uri.
A doua zi, discutăm polemic pe tema păsărilor. El încântat fiind de prezenţa unor vechi prietene de la hotel, eu oripilată din cauza fobiei pe care o am faţă de găini. Le văd şi mă ia spaima, ţip şi el mă ceartă că pot să le provoc un stop cardiac. Mă înfurii şi mă simte, ne ducem la plajă, la piscină şi ne liniştim citind.
A fost una dintre cele mai frumoase călătorii din viaţa mea. Mi-am încântat ochii şi sufletul şi mi-am descoperit dominanta multiplelor mele identităţi. Am aflat ce vreau, de fapt: răsfăţ din partea unui stăpân de calitate. Stăpân… cât sunt stăpânii de pisici. Vreau să fiu bucuria cuiva a cărui prezenţă mă bucură. Vreau să fiu independentă, dar să mă pot culcuşi oricând pe un braţ ocrotitor, să torc semi-adormită, ascultând ca prin vis poveşti de viaţă, să-mi ciulesc urechile la câte ceva ce-mi stârneşte curiozitatea pisicească şi să iubesc domol, liber şi constant fără să se cunoască, dar să se simtă oriunde şi oricând, transcendând timpul şi spaţiul.
Alexandra Stoa
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Da, dragostea este un accident!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
