În mod evident, replica personajului în cauză era plină de duioșie. Până și cuvântul ”bagaboante” îl pronunța cu gingășie, însă îi era frică să îmblânzească un tigru. Și mai ales să aleagă să stea și cu el în casă. Își căuta o nevastă în universul său plin de himere în timp ce conducea pe înserate pe o șosea. Își iubea mașina ca pe o capodoperă tehnologică. Destinația era lipsită de importanță din moment ce prietenul său era prezent în dreapta și-l tot incita la un dialog ce devenea tot mai vechi, ca un vin reușit. Oricum amândoi apreciau femeile ca pe niște vinuri alese. Cel din dreapta, în stilul caracteristic, se apucă de o vivisecție lexicală. Mai întâi, îl rugă frumos să renunțe la trio-ul cute/ cozy/ comfy.
– Renunță dracului odată la cuvintele astea. E ca și cum te-ai muta în casă nouă, nu ai avea deloc mobilă și l-ai ruga pe vecinul tău din stânga sau din dreapta să-ți cumpere mobilă (ce vrea el!) și să o și așeze după bunul său plac estetic sau simț de orientare.
– Mie îmi place cum sună ”cute”!
– Și mie îmi place extrem de mult. Când aud cuvântul ”cute” parcă îmi cade un ciocan în cap ca la Looney Tunes. Îți aduci aminte desenele animate?
– Da! Doar suntem de aceeași vârstă. Am copilărit cu ele. Poate nu ești tu destul de deschis la schimbare. Te-ai gândit bine la asta?
– Poate nu sunt destul de ”cute” în timp ce tu te simți prea ”comfy”. Așa e mai bine?
– Nu mai fi nebun. Ia zi! Ce-ai făcut cu gagica aia? Cum a rămas, că nu mi-ai spus?
– Cu domnișoara! Ahh! Păi! Mi-e dragă, e un om bun, dar nu este pentru mine. Ea are drumul ei, eu vreau să mai copilăresc un pic… un pic. N-are rost să-l pui pe un om într-o colivie doar pentru că e frumos, îți place cum arată și vrei să fie al tău. E ridicol, chiar dacă e foarte adevărat în multe cazuri din jurul nostru.
– E frica la mijloc sau neasumarea.
– Mai mult din a doua cred. Mă gândeam uneori că frica, în cazul meu și poate nu doar a meu, ar servi ca argument pentru femei și neasumarea pentru bărbați.
– Noi doi nu fugim de responsabilitate.
– Corect!
– Păi, și tu de ce anume fugi acum?
– De mine, ce dracu. La fel faci și tu.
– Oricum încerc să-mi ocup timpul cu altele. Sunt foarte entuziasmat de ce se întâmplă la muncă, în cariera mea. Chiar pe acest plan pot să spun sincer că mă apropii de ceva ce seamănă a împlinire. Nu e doar o satisfacție pe un singur plan, e cumva ce mi-am dorit să fac de mic, dar nu știam exact ce e. Și am ajuns acolo cu pași mărunți și am rămas uimit când am realizat că pe aici era drumul meu. Se ridică ceața la un moment dat, când tot mergi pe un covor.
– Asta am simțit și eu de curând!
– Știu! Mi-ai povestit și am percutat și eu la rândul meu. Și eu tot de curând am trăit acest lucru. Acum doi ani n-aș fi avut acest răspuns. Acum l-am aflat, din mers.
– Așa vin toate, din mers. Se așază în timp, dar vin din mers.
– Dar ce rost au toate, dacă nu te bucuri alături de cineva?
– Au un rost. Și tristețea are un sens. Vine acea persoana la un moment dat, nu când vrei tu.
– Și până atunci ce sens are tristețea?
Ce sens îi oferi tu, firește.
– Unde sunt fetele bune, măh? Unde sunt? Arată-le tu!
– Printre noi. Oricum noi le atragem în viața noastră prin felul nostru de a fi. Cel mai mare compliment pe care îl poți face unei femei e să te uiți în ochii ei și să fii sincer, firesc, să o admiri sincer, nu cu balele la gură.
– Eu vreau o fată gingașă în viața mea, nu o bagaboantă.
– Ce dur! Normal! Cine ar vrea să stea în casă cu un tigru?!
– Nu cred că cer prea multe.
– Ceri o femeie pe sufletul tău. Mă gândeam zilele trecute că ai nevoie de o femeie care să-ți înțeleagă rigiditatea și să-ți aducă nebunie. În rest le ai pe toate. Nebunia de a fi mai mult decât ești acum îți lipsește. Îmi imaginez o roșcată delicată cu pistrui care să te înnebunească.
– Nu văd nici un sens în hăhăială.
– Nici nu există unul, doar uitarea de sine sau autodistrugerea.
– Și atunci de ce ăștia îl practică atât de mult?
– Păi, nu e simplu, vor să uite sau să se uite. Sau să pară cool ca în liceu. Recuperează mai târziu. E tot din mers, dar e în reluare.
– Eu nu vreau asta.
– E normal să nu-ți dorești acest lucru. În viață alegi să distrugi sau că creezi, să fii o versiune mai bună a ta mâine sau nu. Fiecare alege și tristețea adevărată este pentru cel care alege ce este mai ușor.
– Poate sunt mai mult revoltat decât trist. Nu-mi ies lucrurile astea dacă le planific. Dacă îmi propun să-mi caut o domnișoară ajung să-mi pun piedici singur. Ajung nici să nu mai ies din casă.
– Cum dracu?
– Fix așa fac. Mai bine nu-mi mai spun nimic și gata. Se întâmplă naibii ceva!
– Vezi ce-ți spuneam de rigiditate. Putem vorbi până mâine și să sorbim și vreo două butoaie de vin, dar, numai o roșcată cu pistrui va ajunge la tine. Nebunie, omule, de asta ai nevoie. Să ne rugăm pentru roșcată.
– M-aș ruga și eu, dacă aș ști cum!
– Femeia este un cocktail hormonal de excepție, dar acea femeie care vine trebuie să pice ușor. Să fie lin totul!
– Cât de ușor poate să pice o roșcată?
– Ca înserarea pe șosea!
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Andropauza (menopauza masculină)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
