Se lucrează la modificări pe Legea Educației.
Lucrez și eu la ele, atât cât pot, pentru că, sincer vă spun, nu îmi doresc să pierd timp și nervi cu ceva ce nu pot influența, nici vorba de a schimba.
Ce pot spune, pe scurt: follow the money!
Pe lung:
- Amestecăm profesioniștii cu neprofesioniștii și ne dorim să plătească primii pentru păcatul celorlalți;
- Primim input de la organizații care nu au decât legătura financiară și succes. Banca Mondială face recomandări, România Educată face recomandări, Tudor Chirilă face recomandări. Toți fac recomandări în educație fără a fi petrecut timp la catedră. Pe noi, asta ne doare – educația copiilor României, cea în care li se pune stiloul în mână și ordinea-n cap.
Fac recomandări doar pe segmentul care îi interesează, pe cel al banilor care ies din educație sub formă cursurilor pe care ar trebui să le fac eu pentru a mă retitulariza la o perioadă. Da, ați înțeles corect, susțin titularizarea evaluată periodic. Așadar vom avea și arhitecți care pentru fiecare clădire construită în contractul existent, pe postul existent, se vor examina, ingineri care la o perioadă se vor evalua să fie ingineri pe post, adică ceea ce sunt. Mai clar, recomandă ca eu să fiu evaluată periodic pentru a fi declarată învățătoare titulară pe post, adică ceea ce sunt la școală unde lucrez și practic zilnic. Noaptea minții, nu? Ce sunteți? Învățătoare! Aveți post? Da, am. Păi, nu, trebuie să demonstrați. Păi, am terminat Pedagogicul și asta fac zilnic. Nuuu, nu mai contează, Pedagogicul NU MAI EXISTĂ și NU VOR SĂ REVINĂ! Atenție! Se susțin căile alternative despre care știu că nu sunt eficiente, posturile vor fi monedă de schimb mai abitir ca acum.
Aș vrea că organizațiile care se aventurează în lansarea unor recomandări să facă și pentru salarizare, dacă tot vor model corporate, să fie complet, adică să mă plătească cu 15.000 RON/lună, să am mentori obiectivi cărora să nu li se pună pata pe nimeni, să nu primească bani, să nu accepte să între în niciun “proiect” cu interese personale (nici în companii nu mai e sigur), să aibă coloană vertebrală și pentru dotările efective din școli (acum împreună cu părinții sau singură îmi cumpăr markere și nu numai, muuulte materiale didactice, jocuri etc). După 15.000 RON/luna pot participa la evaluări repetate. Până atunci, vă rog să înțelegeți realitatea. Oamenii acționează în direcția propriului interes, își doresc colegi ușor manevrabili, fără voce, care stau cuminți, iar titularizarea pe post este singură onoare pe care o mai avem, care ne aparține.
Meseria mea este vocațională și, exact ca învățarea, se întâmpla prin admirație. Dacă nu îți admiri profesorii și dacă parcursul devenirii este ușor și lipsit de substanța practică, mă refer la didactica noastră cea de toate zilele, acesta devine superficial, neimportant, iar asta merge mai departe în societate și se reflectă în oamenii mici pe care atât de atent îi creăm. Vom educa oameni mici care vor rămâne mici fiind educați de oameni mici. Parcursul didactic trebuie să creeze sentimentul de mândrie, de apartenență, să fie îmbuibat cu activități intelectuale, expuse de intelectuali care asta fac zilnic, la care nu poți ajunge ușor. Asta e singura cale. Educația se face la fel ca mâncarea bună, la foc lent.
Deci, probabil că titularizarea nu va mai fi definitivă.
Guest post by Claudia Chiru
Citiţi şi
Despre idolatrie și alte rătăciri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
