Instructorul meu e transpirat, cocalar, are o serie de tricouri pătate cu sosuri roșietice și un iz de mâncare gătită. Scaunul lui e atât de dat pe spate, încât arată ca un crocodil apropiindu-se tiptil, doar cu ochii trecând de geamul mereu coborât al Daciei obosite.
Râde mult și își păstrează calmul, deși nu sunt un elev bun.
Nici nu am cum, sunt femeie. A văzut și la televizor, pe Discovery, că noi suntem genetic predispuse să ignorăm geometria în spațiu. Cred că atunci când se uită pe Discovery, de uimire, îi cade din gură chifteaua pe tricou.
– Și prost dispuse tot genetic sunteți, spune și râde gros.
Normal. Cum să fii altfel când îți moare motorul în intersecție și tu paralizezi, anesteziată de miile de claxoane și înjurături sosite instantaneu din spate.
– Dă-i, mă, dracu’, când ți-o zice unul ceva, tu să-i spui așa: Ce salariu ai, săracule? Știi ce salariu am eu?
– Dar nu am un salariu foarte mare.
– Nu contează, el o să se gândească atunci că ești bine plătită.
– Păi și, o să creadă că sunt vreo bagaboandă, că mi-o trag cu fotbaliști.
– Tu te-ai uitat la tine, o să creadă maxim că ești nepoată de securist ceva, niciun fotbalist nu ar umbla cu tine.
Bucureștiul e fierbinte, oamenii sunt nervoși. Suntem pe Berzei, o luăm la stânga, spre gară. Semnalizez cuminte. În dreapta, trage un cetățean nervos.
Coboară geamul, lăsând să intre în frigul aerului condiționat, sfârâind, fierbințeala de afară:
– Ce pizda mă-tii cauți pe banda a doua în mașină de școală? Băi, cretino, nu ai voie să fii pe banda a doua..
– Merg la stâng…
Instructorul mă oprește cu un semn liniștitor care spune să îl las pe el să se ocupe de individ. Se scufundă și mai tare în scaun și începe să tragă de undeva din vintre, cu sete, horcăind, hârșâind, ca atunci când nimerești un bogat zăcământ de țiței, o flegmă mare, rotundă, cu cap vidia.
E prea târziu pentru cetățeanul nervos, instructorul se ridică în scaun, pentru prima oară îl văd drept, cabrat, ca pe un cal sălbatic ridicat în fața unui obstacol pe care nu vrea să îl sară și flegma zboară, se rostogolește, intră peste geamul electric care nu apucă să se închidă. Și smac, se lipește cu stropi și tremur de piftie de cămașa bleu, iar instructorul îmi spune: e verde, haide, nu mai căsca ochii.
Plecăm, eu tac, el tace, trecem pe lângă spitalul militar și eu mă gândesc la omul acela care a făcut probabil ciroză de scârbă.
Și atunci instructorul spune:
– Tu să nu faci cum am făcut eu. Adevărul e că nici nu poți, știi de ce, am văzut pe Discovery că noi, bărbații, suntem 60-65% apă și voi, femeile, numai 50-55%. Deci nu ai cum să aduni atâta scuipat care e tot apă, dacă te gândești.
Tu, dacă vreun măgar ca ăsta o să te întrebe ce cauți pe banda a doua, să-i spui așa: iote, gibon la volan. Ia o carte de vizită să mă cauți, lucrez la circ și am nevoie de cât mai multe animale care conduc.
Sau, dacă e timpul prea scurt, spune-i: marș la coteț.
Sau, tradițional: o sugi.
Dar niciodată, absolut niciodată, să nu-l lași pe un nene d-ăsta să te înjure fără să răspunzi pentru că am văzut la televizor că strângi frustrări și energie negativă în tine, la nivelul pântecelui și poate să-ți afecteze activitatea hormonală. Doar gânduri pozitive trebuie să ai, așa zic la Discovery.
Deci, dacă de exemplu unul îți dă faruri și te înjură, tu îi spui așa: mori.
Atât.
Nu uita, gândește pozitiv.
Pe Raluca o găsiți cu totul aici.
***
Campania “Cum să rămâi o doamnă la volan” continuă!
Dacă ai trăit asemenea povești în trafic, spune-le într-un comentariu. Adunăm “supărările” provocate de proastele obiceiuri, ca mai apoi să le facem să dispară. 🙂
Citiţi şi
De cinci ani încoace, femeile CEO câştigă mai bine decât bărbaţii aflaţi în aceeaşi poziţie
Ce îi trebuie și îi place creierului
Despre (lipsă de) respect și m*ie: cine cui face?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
