“Zilele trecute am văzut un filmuleț unde o domnișoară se lăuda cu corpul ei muncit la sală. Dacă s-ar fi oprit aici, probabil că majoritatea ar fi felicitat-o pentru efortul pe care-l depune zi de zi. Însă a ales să-și continue filmulețul punând întrebarea: “Voi tot grase sunteți?” a scris dr. Amin Zahra.
Și m-am gândit să-i răspund și eu influenseriței.
Nici eu nu am timp de sală, tot grasă, da! Dar pot să duc în brațe 14 ore neîntrerupt o bebelușă care se zbate, sau pe care o alăptez din mers, în timp ce în cealaltă mână am trei sacoșe pline de cumpărături, sau un băiețel de 20 kg care face o criză de furie că mai vrea în parc, sau o fetiță de 6 ani pe care o dor picioarele, sau trei ghiozdane pline cu cărți, jucării, pietre, conuri de pin și scoici, sau în timp ce gătesc, sau bag rufe la spălat ridicându-mă și aplecându-mă de un milion de ori pe zi – și asta fără să las impresia că aș face cel mai mic efort. Iar seara, dacă nu cad lată și găsesc o jumătate de oră liberă, fără să fie nevoie să mă ocup de rufe, vase, ordine, curățenie, lecții, poveștile copiilor, băiță, gătit pentru a doua zi, ghiozdane sau de alte mii lucruri care sunt de făcut într-o casă vie, plină, în care încerci să domini haosul, dacă nu mă chinui să duc la bun sfârșit proiectele mele profesionale, cu ultimele puteri, iertare dacă nu mă apuc să fac push-up-uri, ci prefer să citesc, să scriu sau să pictez. Deci, da, tot grasă sunt… și până când o să-mi mai crească puțin pruncii și o să am și eu mai multe ceasuri pe zi pentru mine, scuze, mă văd nevoită să prioritizez.
Mare vorbă a rostit cândva un prieten de-al meu, pe când eram adolescentă. (Se pare că m-a marcat, în alegerile pe care le fac de atunci fără să ezit.) “Mușchii nu se fac la bibliotecă.“ Așa că tot grasă sunt, da, și în plus mai port și snack-uri mereu în buzunarul de la spate, să-mi îmblânzesc copiii sau să mănânc eu când mă enervez.😂
Deci, da, tot grasă sunt, căci, iată!, unele dintre noi suntem nevoite să alegem și preferăm întotdeauna biblioteca. Felicitări, dragi influenserițe care acordați atenția cuvenită trupului, dar mai ușor cu judecarea milioanelor de femei care ar vrea și nu pot… sau pur și simplu nu pot din motive pe care să vă ferească Dumnezeu să le trăiți pe pielea voastră tonifiată. V-aș spune scurt “Slăbește, bucură-te și taci!” și, dacă vă mai rămâne timp după sală și după creme și după selfie-uri și după muștruluirea graselor pe social media, v-aș recomanda să citiți integral un text al lui Nicolae Steinhardt care începe așa:
“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese (retete aripioare picante), mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante (cotlet de porc la cuptor) şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Continuarea, aici.
Iar mai jos, găsiți continuarea mesajului doctorului Amin Zahra.
“Cred că în acel “voi” ne regăsim mulți… Din lipsă de timp, bani sau chiar lipsa energiei de a petrece o oră sau poate chiar mai mult într-o sală.
Trăim într-o perioadă în care mass-media și social media sunt în vogă. Se pune accentul pe frumusețea idealizată de către platforme precum Instagram, Facebook, iar body shaming-ul a devenit o problemă serioasă în societatea noastră. Umilirea persoanei din cauza greutății sau bazată pe aspect reprezintă o hărțuire și duce adesea la o stimă de sine scăzută și la simptome depresive.
Ce nu știe această domnișoară și alții ca ea este că și “voi” muncesc! Au două sau poate chiar trei joburi, lucrează în ture, fac naveta și la sfârșitul zilei preferă să-și petreacă altfel TIMPUL.
Dragă “sportivă”, aș vrea să înțelegi că sănătatea este mai presus de orice gândire superficială și că problemele reale nu reprezintă câteva kilograme în plus pentru majoritatea dintre noi.
Timpul este un dar neprețuit și fiecare este liber să și-l petreacă așa cum dorește! Important este să ne acceptăm așa cum suntem și să ne vedem, fiecare, de viața noastră!“
Pe Alexandra o găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
