“A-la-la-la-la-long, a-la-la-la-la long, … UUU-IEEEE” o lălăiesc “băjeții” de la Inner Circle la radio. O literă, frățică, una MMMioritică, și era deja imnul reggae anti-PSD al diasporei.
Suntem în drum spre secția de votare de la Straubing. De data asta mergem lejereanu‘, la 40 de kilometri de noi. Ne-am făcut deja planul: găsim aglomerație, o tulim la Nürnberg, la 150 km, unde-s 6 secții de votare.
E cam înnorat, dar mergem lin. E toamnă, târzioară cei drept. Copacii ce mărginesc șoseaua, ăia care n-au rămas deja-n „pielea goală”, cum zice fi-miu, încă-s arămii, cu variațiuni de verzuliu și sângeriu pe-alocuri. Decoru-i brici de-o melancolie electorală de toamnă, în caz că iară-i coadă la vot.
În vreo 40 de minute suntem aproape de orășelul cu secția de votare. Tot schimb mesaje cu Bogdan, cumnatu‘ din România, care mă informează promt că la Straubing au votat deja vreo 709 de oameni. Suntem în apropiere de Straubing, cerul se luminează subit, apare și soarele la orizont. Jumate de cer e plumburiu-depresiv, ailaltă jumate a ieșit deja la liman. Bre, te pomenești c-o fi vreun semn divin! Doamne-ajută!
Secția de votare e într-un fel de casă de cultură orășenească, parcarea e mare și-am văzut și semnul cu săgeată spre „alegerile prezidențiale România 2019”. E de bine, mă gândesc. Ne uităm să dibuim vreo coadă, ceva. Nimicuța-nimicuța, frățică. Oprim motorul, scoborâm din mașină și ne-ndreptăm încrezători către cutezători spre ușa de la intrare. Un tip și-o tipă, tinerei, trag molcom din țigară și vorbesc românește. Dăm binețe și intrăm într-un hol. Pe dreapta e lumină și intrăm în sala de vot. O tinerică cochetă ne întâmpină cu-n „Bine ați venit!”. Ne zâmbește cu gura până la urechi și ne cere buletinele. Apoi ne invită să mergem la unul din cei șase colegi ai ei de la masa din față. Ni se scanează buletinele, semnăm electronic, ni se dă ștampila și buletinul de vot. În dreapta sunt cabinele de vot, improvizate ingenios din niște cutii de carton cu perdeluță albastră. Ne chitim după perdeluțe și 5 secunde mai târziu am și băgat votul în urnă. Predăm ștampilele și ne recuperăm buletinele. Ne luăm „la revedere”, ne urăm o seară frumoasă și ieșim din scenă. Uau, parcă e prea fain să fie-adevărat, frățică! Decent, civilizat, rapid. Veni, vidi, vici. Mă rog, venit, VOTAT, plecat, cu sufletu-mpăcat, taică. Și când te gândești că în mai l-aș fi luat de guler, mai,mai să-i sar la jugulară lu‘ nen-tu Meleșcanu, după ce fugisem la consulatul de la Praga și stătusem două ore juma‘ la coadă, că în Germănica nu era chip să votezi.
Fac tradiționala poză cu abțibildul de pe buletinul de vot și i-o trimit încântată cumnățelului. Se miră și el și mă informează promt că au trecut DOAR 13 minute între mesajul de dinainte și cel de după vot. Cu tot cu intrarea în oraș, parcare și mers până la secția de votare. Carevasăzică soarele fusese de bun-augur! Bravos, națiune!
Așa că voi, ăia cărora vi se cam fâlfâie de alegeri, mișcați-vă-n soare la vot! Poate să fie lumină și pe ulicioara (ori străduța, ori magistrala) voastră! Vă tot miorlăiți că, vai, steaua noastră de românași, plaiul mioritic e pierdut, da‘ cam așteptați să vă „cadă-n cap albastrul cerului, așa, pe loc”, vorba cântecului! Nu prea “mere”-așa, bre! Pune și mata’ osu‘ la vot și-apoi cere să se-nsenineze și-n “țărișica” ta de baștină! Hai, fugi, DU-TE-N SAT sau ORAȘ la VOT!
Guest post by Camelia Sighiartău
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
