“Ce ne-a făcut să credem că a fi slab este sinonim cu a fi frumos și că acesta este codul estetic pe care trebuie să-l urmăm?” a întrebat Franca Sozzani, redactorul șef al revistei Vogue Italia, în conferința “Sănătatea este frumusețe: Cum să ne definim”, ținută la Universitatea Harvard, împreună cu Arianna Huffington, mama unei adolescente cu dereglări alimentare şi cu modelul Doutzen Kroes, o femeie frumoasă ce poartă mărimea…6.
“Marylin Monroe, Elizabeth Taylor și Sophia Loren nu și-ar găsi astăzi loc pe podiumurile de modă și ar fi încadrate în categoria femeilor voluptoase. Totuși, ele sunt în continuare idealuri de frumusețe, deci ce s-a întâmplat și cum de ne-am redefinit standardele într-un timp atât de scurt? De ce era supermodelelor frumoase și feminine a apus și avem acum în loc adolescente de-abia dezvoltate, fără nici un fel de rotunjimi?”. Iată întrebările la care Sozzani a încercat să răspundă în faţa studentelor de la Harvard.
Această ieşire la rampă pentru popularizarea pericolelor anorexiei şi bulimiei în rândul celui mai vulnerabil public nu este prima iniţiativă a Francăi Sozzani, care a scos Vogue Curvy, varianta dedicată femeilor cu o greutate normală. Conştientă de rolul important al revistele de modă în construirea imaginii de sine, Sozzani nu le consideră singurele vinovate pentru înmulțirea cazurilor de anorexie și bulimie: “Problemele de familie, traumele psihologice, exemplele negative, precum modelele prea slabe, anturajul nepotrivit și influențele societății, toate sunt de vină, alături de incapacitatea noastră de a ne învăța copiii să mănânce sănătos de la vârste fragede. Lipsa educației alimentare poate să le schimbe atitudinea copiilor față de mâncare. Mâncarea nu este un dușman, pentru că, dacă mănânci sănătos, nu te îngrași. Să nu mai vorbim de pastilele minune, care te ajută să slăbești în câteva zile și de miile de cărți cu diete miraculoase publicate. Toate aceste informații apar zi de zi în ziare, la televizor și pe internet.”
În aceeaşi conferinţă au pus la colţ şi site-urile de “thinspiration”, pro-ana și pro-mia (unde “ana” vine de la anorexie și “mia”, de la bulimie), apărute pe Tumblr și Pinterest, care nu fac decât să răspândească obiceiurile nesănătoase și să le dea impresia celor cu dereglări alimentare că nu este nimic rău în ceea ce fac. În aceste comunităţi, mii de oameni voit bolnavi se sprijină şi felicită reciproc, dându-şi indicații prețioase despre cum să-și inducă familia în eroare până când uneori este prea târziu să mai poată fi ajutaţi, așa cum s-a întâmplat cu Isabelle Caro.
Când ai 16 ani, dar şi mai mult, și pe toate canalele media nu vezi decât vedete imposibil de slabe, fie în mod natural, fie cu ajutorul photoshop-ului, cu care nu te poți identifica, devine atât de simplu să crezi că problema ești TU. Iar de aici, până la a refuza să mănânci e doar un pas, şi numai cine nu a trecut prin asta nu înțelege cât de periculoasă poate deveni obsesia de a fi slabă. Ajungi să nu te mai poți gândi la nimic altceva și toată viața ta gravitează în jurul ideii de mâncare și cum să faci să te ții departe de ea. Poate că n-ar fi rău ca exemplul Israelului să devină planetar și să se interzică for ever modelele mult prea slabe și editarea fotografiilor în revistele glossy. Cred că s-ar auzi un sunet de uşurare ieşit din piepturile miliardelor de femei de pretutindeni… 🙂
Citiţi şi
Upgrade Education sau despre cum ajung elevii români studenți la Harvard, Yale, King’s College
După 50 de ani, schimbările sunt mult mai profunde decât bufeurile și oboseala
Cine sunt anorecticele, femeile care refuză să mănânce
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.