Am făcut niște săpături pe net de ziua mondială a vocii (se sărbătorește pe 16 aprilie, vă las câteva informații la final) și, din aproape în aproape, am ajuns la piesa de teatru cu un singur personaj scrisă de Jean Cocteau în 1930 – La voix humaine (Vocea umană) și la toate actrițele care au jucat-o pe scenă sau în filme ori doar au înregistrat-o pe disc. O călătorie pavată cu puternice emoții. Vă invit.
“Vocea umană” este despre o femeie recent părăsită ce poartă o conversație cu fostul iubit. El nu se aude, se înțelege ce spune doar din replicile ei. El a părăsit-o pentru o altă femeie – bogată și mai tânără – cu care intenționează să se însoare. Teribilă poveste.
Berthe Bovy, actrița pentru care a scris Cocteau piesa. “O femeie agățată de ultimele minute din fericirea ei pierdută” – L’Europe nouvelle, 1930
La începutul anilor ’40, la sugestia actorului francez Jean Marais, Cocteau îi trimite textul “La voix humaine” actriței italiene Anna Magnani. Câțiva ani mai târziu, în 1948, Roberto Rossellini adaptează pentru prima dată piesa pentru cinema și îi încredințează rolul Annei. Care acceptă monologul, dar fără partea amantului, nu voia să vorbească în gol. Cocteau și Rossellini rescriu textul. Iese o capodoperă de interpretare, un documentar despre suferința unei femei – L’Amore.
În 1964, la un an de la moartea lui Cocteau, actriței Simone Signoret i se propune să înregistreze interpretarea proprie a deja celebrului text. Rămasă singură în cameră, cu telefonul în mână, Simone înregistrează o primă variantă, apoi, tulburată peste măsură de text, renunță să participe la această etalare intimă. I se solicită părerea soțului ei, actorul și cântărețul Yves Montand, un bărbat căruia îi mai fugeau ochii după alte femei (vedeți episodul umilitor cu Marilyn Monroe din 1960).
Yves Montand și Simone Signoret, New York, 23 octombrie 1959
©Richard Avedon
Marilyn și Yves Montand în Let’s Make Love (1960)
Ascultă banda, sare entuziasmat de pe scaun și îi strigă: “Simone, înțelege, e fabulos, nu poți face mai bine…” Simone va primi marele premiu al Academiei Discului pentru interpretarea piesei lui Cocteau. Suferința reală e un bun profesor de actorie.
Ascultați-o, te trec fiori și dacă nu înțelegi franceza… Înțelegi disperarea, durerea insuportabilă. O femeie care pierde tot dintr-odată.
În 1966, Ingrid Bergman reia rolul într-o adaptare pentru televiziunea suedeză, A Human Voice. Într-un articol din 1967, revista The New York Times salută finețea jocului, un veritabil tur de forță, totul cu delicatețe și nuanțe.
Interpretarea este de Oscar. Disecție pe suflet, suferință care trece ecranul și îți intră direct în venă. Dacă ai trăit disperarea asta, recunoști tot, te simți parcă mai bine, deși știai că n-ai fost singura femeie părăsită pentru altă femeie. Iar dacă n-ai fost niciodată trădată mortal, nicio clipă nu gândești că e ceva exagerat. Coșmarul femeii care nu mai are la gât colanul tinereții și părăsită pentru una mai tânără poate fi coșmarul oricui… Aici o puteți vedea pe Ingrid jucând magistral întregul registru al disperării. 50 de minute de spectacol de mare clasă și emoție.
Interpretarea Ginei Patrichi este impresionantă. Am ascultat-o până la capăt ca într-un vis în care nu simți trecerea timpului. Ce talent uriaș! Ce voce!
teatru radiofonic, înregistrare din 1982, nici o oră nu durează
Apoi am dat de interpretarea din 2012 a Oanei Pellea, pe scenă – aceiași fiori. Trecuseră 30 de ani, dar parcă nu trecuseră așa de mulți în felul de a fi al femeii părăsite…
Un singur personaj pe scenă şi un telefon care sună. O femeie care răspunde şi care e îndrăgostită, care aşteaptă un telefon de la un bărbat de care s-a despărţit. Aşteaptă ultimul lui apel, iar în gestul ei simplu prin care ridică receptorul năvălesc toate speranţele şi amintirile, laolaltă cu toate regretele şi spaimele pe care le lasă în urmă adjectivul “părăsită”. Vă las acest scurt fragment din piesa jucată acum 11 ani la Teatrul Metropolis.
Apoi, după încă aproape 20 de ani, în 2021, venim într-un prezent mult schimbat în materie de relații. N-a dispărut suferința din dragoste, nu, dar s-a schimbat atitudinea femeii părăsite. O transformare care durează 30 de minute – magnetica Tilda Swinton în filmul scurt al lui Pedro Almodóvar, The Human Voice.
Aceeași femeie privește cum se scurge timpul lângă valizele fostului iubit (care se presupune că ar fi trebuit să vină să le ia, dar nu va ajunge niciodată) și câinele lui, neliniștit, care nu înțelege că a fost abandonat. Dar ceva se schimbă în această adaptare a textului la universul regizorului. Dacă femeia lui Cocteau era demnă, dar aneantizată, total distrusă, femeia lui Almodovar nu sfârșește întinsă pe un pat, ci dreaptă, în picioare, mergând spre viața ei. La boli grave, remedii pe măsură, spun francezii. Iar spaniolul așa a ales, ceva tranșant.
Au trecut aproape 100 de ani de la premiera Vocii umane a lui Cocteau. Timp în care femeia s-a mai întremat psihic și nu mai este dispusă să trăiască asemenea drame. Vă las trailer-ul, veți înțelege imediat diferența. 🙂 E fabuloasă interpretarea Tildei, ca de obicei.
Sper că v-a plăcut călătoria prin aproape un secol de timp. 🙂 Și că, în caz de urgență, spargeți geamul! Ați văzut unde se găsesc uneltele…
***
Despre Ziua Mondială a Vocii
Ziua Mondială a Vocii, care are loc pe 16 aprilie, este dedicată sărbătoririi fenomenului vocii umane și creșterii gradului de conștientizare cu privire la problemele care afectează sănătatea vocii. Sărbătoarea își propune să demonstreze cât de vitală este vocea umană în interacțiunile zilnice ale oamenilor. Vocea este esențială pentru comunicarea umană eficientă și sănătoasă.
Vocea umană are puterea de a inspira, de a crea sentimente și de a uni indivizi din toate mediile. Are puterea de a ne modela percepțiile și de a ne influența comportamentul, de la vocea mamei care își adoarme pruncul cu un cânt de leagăn până la prezența impunătoare a unui vorbitor motivațional.
Ziua Mondială a Vocii ajută la conștientizarea globală asupra necesității de a preveni problemele de voce, de a reabilita voci cu probleme, de a antrena voci artistice și de a cerceta funcția și aplicarea vocii umane.
Unul dintre obiectivele principale ale Zilei Mondiale a Vocii este de a încuraja toți proprietarii și utilizatorii de voci să învețe cum să aibă grijă de vocea lor, precum și cum să caute ajutor acolo unde este necesar și să sprijine cercetarea privind vocea.
Tema World VoiceDay 2023 – “Lift your voice”
Motto-ul World Voice Day 2023 – “One world, many voices”
Citiţi şi
Edith Piaf și Jean Cocteau – o uimitoare intersecție de vieți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
