Visul

22 August 2013

Noaptea asta te-am visat. Erai, din nou, lânga mine. Păreai atât de fericită… Deși mă temeam că ești un vis, nu-mi era frică de dispariția ta. Clipele petrecute împreună erau tot ceea ce conta. Și nu mă puteam gândi la altceva. M-am bucurat de noi. Am fost una cu tine. Am fost împreună și atunci au prins viață în mine toate amintirile noastre. M-am simțit mulțumit și relaxat într-un fel pe care nu l-am mai simțit alături de nicio altă femeie. Toata lumea se derula cu o viteză inimaginabilă, dar noi, ținându-ne de mână, parcă trăiam toate momentele într-o singură clipă. Și erai, din nou, lângă mine. După atâta dor, după atâtea lacrimi, ți-am simțit sufletul aproape. Mă priveai și respirai încet, cu fericirea liniștită că mă bucurai din nou, străino! Am retrait cel mai frumos și mai intens sentiment. Să fiu cu tine e ca și cum aș fi înfășurat într-o confortabilă, călduroasă pătură de iubire. Îți spun, cu cât te priveam mai mult, cu atât înțelegeam că nu este nimic mai prețios decât a fi lângă tine. Am simțit palma ta pe inima mea, te-am simțit pe tine regăsindu-te în mine, cu capul rezemat de pieptul meu, și eu primindu-te cu toată ființa. Mă căutai lipindu-ți obrajii de mine. Obrajii care explodau de bucurie la începutul nostru. Ți-am simțit părul moale pe gâtul meu, mângâiându-mă. N-aveam nevoie de cuvinte. Ne cunoșteam prea bine și știam că am trăit același dor. Ai rămas în brațele mele până la revărsatul zorilor, aprinzându-mă cu lumina ta. Suflet curat, sensibil și puternic deopotrivă, ești cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat. Privirea ta, întotdeauna strălucitoare. Sărutul tau, mereu dulce. Zâmbetul tău, aceeași liniște. Nu era nimic care să ne eclipseze pacea, bucuria și fericirea pe care le-am respirat în această comuniune. Râsul tau, mic panda, alinarea pe care am găsit-o împreună în brațele noastre. Tu, etern fermecătoare și blândă. Îmbrățișați, ținându-ne de mână, am fost fericiți. Acum m-am trezit. Liniștit, aștept răsăritul soarelui. Pe tărâmul nostru, am fost amândoi.



Citiţi şi

Povestea pantofilor portocalii

Cine sunt eu să judec?

Da, dragostea este un accident!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro