Ați visat șarpe, înmormântare, trabuc sau se făcea că ați picat într-o prăpastie? Vestea bună este că toate acestea ar putea să aibă o semnificație, vestea discutabilă este că trebuie mult efort de analiză pentru a putea spune cu precizie ce. “Relația noastră cu lumea în care am venit cu de-a sila”, spunea cândva foarte frumos Sigmund Freud, “mi se pare că atrage după ea faptul că nu o putem suporta fără întrerupere. De aceea ne retragem din când în când, temporar, în starea de dinainte de lume. Cel puțin ne cream condiții asemănătoare celor de atunci: cald, întuneric, fără stimuli”.
“A visa”, spune Stekel, “înseamnă a te lăsa în voia fantasmelor, fără intervenția conștiinței, adică fără controlul limitant al acesteia. Visul este o halucinație. Conștientul este încărcat de inhibiții. Eul etic preia mai întâi controlul asupra conștientului și apoi încearcă să pătrundă în profunzimile inconștientului. De aici clivajul ce ia naștere între reprezentările Eului în stare de veghe și cele ale halucinațiilor din vis. Conștiința morală, cugetul, este suma tuturor inhibițiilor de natură religioasă și etică. Termenul conștiință morală în sine implică asocierea cu o cunoaștere a binelui și a răului. Omul primitiv nu avea o asemenea cunoaștere. El era familiarizat doar cu pulsiunile sale, cu neplăcerea ce apare ca urmare a neîmplinirii dorințelor și cu plăcerea pe care o simte în timpul și după satisfacerea acestora. Iar omul primordial din noi revine la viață în timpul viselor”.
Editura Trei publică volumul “Limbajul Viselor”, un studiu asupra viselor realizată de Stekel, unul dintre primii adepți ai lui Sigmund Freud și, după unii, cel mai meritoriu dintre aceștia. Va fi și mai interesant, poate, dacă spunem că Wilhelm Stekel s-a născut, de fapt, în Boian, un sătuc aflat în Bucovina, în apropiere de Satu Mare, cândva parte din zestrea mamei lui Ion Neculce, Catrina Cantacuzino. O problemă în discuțiile referitoare la Stekel ar putea fi, poate, faptul că psihiatrul s-a sinucis, în 1940, la Londra, deși a făcut-o doar pentru a pune capăt chinurilor date de o cangrenă diabetică.
Cartea “Limbajul Viselor” ar putea fi o anumită doză de inspirație pentru medici, juriști, specialiști în sănătate publică, educatori sau psihologi. Scris la un deceniu după “Interpretarea viselor” a lui Freud, prezentul volum a fost apreciat de Jung ca o bine-venită “aplicație clinică sistematică a psihanalizei lui Freud”.
Stekel trece peste concepția pe care o considera învechită, anume aceea potrivit căreia visul ar fi un joc lipsit de sens al elementelor mentale. În egală măsură, însă, desconsideră și ipotezele străvechi care pornesc de la intervenția unor forțe malefice. Autorul este mai tentat să ia în considerare teoria lui Freud, care privește visul ca pe realizarea unei dorințe.
Scrisă clar și bogată în exemple, cartea descifrează legăturile dintre scenele onirice, aparent lipsite de logică, și cele mai intime dintre gândurile, dorințele și emoțiile noastre. Plecând de la relatările pacienților săi, Stekel descrie mecansimele psihice prin care trăirile refulate sunt condensate și deplasate, clivate si resimbolizate în scenarii care ascund pasiuni și temeri de o forță nebănuită. Deși include o mulțime de simboluri onirice, de la trabuc, șarpe și telefon, până la înmormantare și căderea în prăpastie, cartea nu oferă “chei” unice pentru “tălmacirea” limbajului viselor.
Din contră, demonstrează cât de nuanțată și de diferențiată trebuie să fie interpretarea psihanalistului, care are nevoie nu doar de răbdare, atentie și detașare afectivă, dar și de o solidă cultură generală. Desigur, așa cum spune Stekel, “interpretarea viselor este o ştiinţă în proces de formare. Tot ce ţine de ea se afl ă în continuă schimbare, totul este în proces de formulare. Această carte nu este decât o treaptă a unei scări. Cine ar putea să estimeze în acest moment înălţimile maiestuoase la care ar putea ajunge construcţia în cadrul căreia prezenta lucrare nu este decât o etapă premergătoare?”.
Într-adevăr, dacă oamenii ar fi atât de atenţi încât să observe şi să interpreteze indiciile discrete ale naturii, ar fi entuziasmaţi de ceea ce trăiesc atunci când visează. Ar descoperi că, în vis, natura a dezvăluit deja primul indiciu al marii enigme pe care omul tânjeşte atât de mult să o rezolve, spunea Kürnburger.
Pentru un fragment din carte, în exclusivitate, vă invit aici.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
