După prima ei lungă căsătorie eșuată și după o viață de muncă, Olga, tânără pensionată, a rămas cu un vis. Visul ei dintotdeauna a fost să plece în străinătate și să se mărite cu un străin. A făcut în mintea ei filmulețul de foarte multe ori și în cele mai mici detalii. Când era nefericită, și era des, asta făcea, visa cu ochii deschiși străinătatea și bărbatul străin. Cum pleca pentru acest om departe și cum erau ei doi foarte fericiți împreună. Cum făceau lungi călătorii, cum vedeau împreună lumea asta atât de frumoasă, mână de mână.
După prima lui lungă căsătorie eșuată, din care au rezultat trei copii, unul cu sindrom Down, și după o viață de muncă, Luigi mai avea un vis. Un vis important. Să-și găsească o femeie simplă, eventual din Europa de Est, una săracă, fără copii, care să vină în Italia și să-l îngrijească la bătrânețe. Când era supărat pe fosta soție că l-a alungat din vila muncită atât de greu de el, tocmai când nu mai era tânăr, visa cu ochii deschiși această femeie. Care să se ocupe de el cu simplitate și cu devoțiune. A muncit toată viața, a venit momentul să se odihnească.
Olga și Luigi s-au cunoscut pe internet, pe un site de matrimoniale, cum mulți se cunosc în zilele noastre. Ei, Luigi i s-a părut imediat interesant, cu o privire puternică și inteligentă de bărbat sigur pe el, hotărât. Iar lui, ea i-a apărut ca femeia visată: simplă, blândă, cuminte și modestă. Nu avea copii și era din Europa de Est, mai precis din Ucraina. La început a fost chin cu limba, el nu știa decât italiana, așa că ea a făcut tot posibilul să învețe limba lui. Încetul cu încetul, dialogul prindea formă, dar din cauza limbii, prea multe nu și-au spus. Totuși, când într-o zi de vară, privind-o în ochi pe web, el îi cere să-i fie soție. În visul ei, Olga își imaginase altfel momentul, dar era prea bucuroasă, așa că a spus imediat da. Urma să plece foarte curând în străinătate și să se mărite cu un străin! Visul ei se va realiza. În viață este foarte bine să visezi, mereu a știut.
A fost mult chin cu documentele, cu traducerile, cu drumurile, cu limba străină, cu totul. Cununia a fost foarte simplă, copiii lui nu au venit, nimeni nu a venit, martori au fost doi oameni, doi necunoscuți. Luigi și-a invitat proaspăta soție la o pizza. Așa a început căsnicia Olgăi cu acest om, căsnicia lui Luigi cu această femeie venită de departe. Ea s-a dovedit a fi exact cum și-o dorea: harnică, cuminte, supusă, modestă. Aparent supusă. Până să înțeleagă ce i se întâmpla și până să se poată exprima bine, Olga tăcea și se tot închidea, iar Luigi lua asta ca pe modestie și supunere. El s-a dovedit imediat a fi un bărbat foarte egoist, leneș, zgârcit, materialist și ignorant, aproape analfabet. Drept e că nu l-a întrebat pe chat ce studii are, i-a fost rușine. Dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat că are doar patru clase. Ea are facultate.
În câțiva ani de trai cu omul străin în străinătate, Olga nu mai știa cine este, cine a devenit. S-a gândit de multe ori să se întoarcă în țara ei, dar acolo nu avea nimic și pe nimeni. Și nu știa cu cine să vorbească despre singurătatea copleșitoare în doi, despre veșnicul sentiment de vinovăție, despre frici și despre rușine, despre frustrări.
Într-o zi, totuși, absolut din întâmplare, cineva pe stradă o oprește respectuos.
– Doamnă, v-a căzut ceva, să mă iertați că îndrăznesc…
Olga, îngândurată ca de obicei, nu a observat eșarfa care-i căzuse. S-a înroșit la față și a mulțumit foarte timid, foarte sfios.
– Sunteți bine? Vă pot ajuta cu ceva?
– Nu mă puteți ajuta cu nimic.
Apo, s-au mai întâlnit, tot întâmplător, la piață. S-au recunoscut și au schimbat câteva vorbe. Olga avea obiceiul să se încarce cu cumpărături, iar acest bărbat s-a oferit s-o ajute.
– Mă numesc Vincenzo, Enzo îmi spun prietenii…
– Olga.
De la întâmplarea cu eșarfa, au trecut doi ani. Olga și Enzo călătoresc mult, râd mult, vorbesc mult. Se privesc în ochi și se minunează: ce poate face o eșarfa! Eșarfă care, în casa lor, este pusă în ramă, devenind astfel tablou.
– Eșarfa, da, dar dacă nu visam eu să plec în străinătate și să mă mărit cu un străin? De asta zic mereu că, în viață, este bine să visezi!
– Ai dreptate!
Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
