Te-ai îndreptat spre raftul cu cărți. Cu mișcări sigure ai luat o cărțulie cu copertă broșată, lucioasă, în nuanțe de albastru. Ai răsfoit-o ca să găsești pagina ce te interesa, mi-ai întins-o și m-ai îndemnat să citesc. Am chicotit în sinea mea la vederea unor însemnări, nu erau sublinieri cum adesea fac cititorii meticuloși, ci desene copilărești creionate pe bordura interioară a paginilor. N-am dat să te întreb ce semnificație au, cui aparțin și când au fost buchisite.
Te-ai așezat lângă mine și am început să citesc. Era o carte de versuri, cu rime încrucișate, cantabile. În timp ce citeam expresiv și cu vervă, ai început să-mi mângâi extremitatea mâinii stângi. Era o atingere tandră și hotărâtă, am simțit o vibrație caldă în tot corpul. Continuam să citesc, dar nu mai știam despre ce, nici nu mai conta. Te-am simțit atât de al meu în acel moment, am simțit încredere, dăruire, grijă, pace. Eram o unitate indisolubilă, dincolo de lume, dincolo de noi.
M-am surprins că visam, îmi doream să alung acest gând, voiam să rămân în visul meu preafrumos. M-am trezit, nu cu un sentiment de regret, ci de binecuvântare de parcă totul s-ar fi întâmplat aievea.
Am ieșit în stradă, strada aproape goală, cum e de obicei în diminețile de duminică. Am inspirat adânc aerul rece în piept, mirosul toamnei mi-a cuprins ființa și cu el o bucurie nespusă că pot să mă delectez într-un decor feeric. M-am bucurat să fiu parte din acest univers imens în care mă pot simți din când în când acasă.
Am păstrat acestă stare întreaga zi, o zi obișnuită de altfel, dar în care am putut avea, dincolo de toate, o conexiune specială cu tine, cu mine, cu întreg universul.
Guest post by Clara
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
