Virginia Wool s-a sinucis pe 28 martie 1941. Imensa scriitoare engleză, romancier remarcabil și feministă de la prima oră, s-a căsătorit cu foarte tânărul Leonard, un autor minor care a avut măreția de a lăsa loc talentului soției sale și de a o proteja de chemările nebuniei. Dacă această căsătorie nu a fost consumată, dacă Virginia și-a găsit suflete pereche de sex feminin pentru plăceri senzuale, tocmai acestui soț devotat și exemplar îi adresează ultimele cuvinte înainte de a se îneca într-un lac, noaptea. Mai jos, găsiți ultima ei scrisoare de dragoste.
Citiți și O poveste nonconformistă de amor – Vita and Virginia
Virginia Woolf, 1902
©George Charles Beresford
28 martie 1941
“Dragul meu,
Sunt sigur că o să înnebunesc din nou: simt că nu vom mai putea îndura din nou una dintre acele vremuri oribile. Și simt că nu mă voi recupera de data asta. Încep să aud voci și nu mă pot concentra.
Așa că fac ceea ce mi se pare cel mai bun lucru de făcut. Mi-ai oferit cea mai mare fericire posibilă. Ai fost pentru mine ceea ce nimeni altcineva nu ar fi putut fi. Nu cred că două ființe ar fi putut fi mai fericite decât noi până la sosirea acestei boli îngrozitoare. Nu mai pot lupta, știu că îți stric viața, că fără mine ai putea munci. Și vei lucra, știu asta.
Vezi tu, nici măcar nu pot scrie corect această scrisoare. Nu pot să citesc. Ce vreau să spun este că îți datorez toată fericirea vieții mele. Ai dat dovadă de răbdare absolută cu mine și de o bunătate incredibilă. Vreau să spun asta – toată lumea știe asta.
Dacă cineva m-ar fi putut salva, ai fi fost tu. Nu știu nimic mai mult decât certitudinea bunătății tale. Nu mai pot să-ți stric viața. Nu cred că doi oameni ar fi putut fi mai fericiți decât noi.”
1935, ©Man Ray
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
