Oraşul vinde camere cu ora
Şi iarna sună-n el a galben calp
Dar tu te-mbraci în alb ca Isadora
Şi îţi fardezi şi buzele cu alb
Mototolind un capăt de eşarfă
Ce bate-n podul palmei a destin
Iar noaptea trece ca un tren de marfă
Ca viaţa unui mare libertin
Într-un ungher posomorât de zarcă
Şi cenuşiu precum un caldarâm
În părul tău sălbatic de rusalcă
E-o noapte de pe celălalt tărâm
Iar versurile mele se strecoară
Urmându-şi molcom iamb după troheu
În pântecele tău ca într-o gară
Şi ies de-acolo ca din Dumnezeu
Furându-ţi trist a doua feciorie
Cu cearcănul privirii violet
Şi parcă eşti zăpadă viorie
Şi parcă eşti soţie de poet
Citiţi şi
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
