Dacă societatea românească arată în halul în care arată (și arată!), jurnalismul nu este, nu poate fi nevinovat. Sigur că nu e obligația jurnalismului să înlocuiască educația, școala & familia, dar nici nu poate să nu poarte nicio responsabilitate pentru cum mutilează (verbul e just) societatea.
Se impune o precizare: ceea ce este prezentat de cele mai multe ori a fi drept jurnalism, nu este. Este altceva. Ce?
Poate fi propagandă. O narațiune repetată și repetată și repetată, aruncată din multe direcții simultan.
Poate fi o perdea de fum. O tiribombă de presă menită să ascundă fapte grave. Jurnalismul ar trebui să informeze obiectiv, teritoriul său sunt faptele. De fiecare dată, când faptele dispar rămâne ceața. Din jurnalismul românesc aproape au dispărut faptele, ceea ce înseamnă că jurnalismul românesc aproape a dispărut și el. Au rămas interpretările (fie după dictare, fie, tot mai rar, în deplină libertate).
Și mai poate fi și pur entertainment, în cazul românesc – divertisment kitsch, de cea mai joasă speță, de tomberon media. Viermii care au ieșit din cadavrul mediatic al Elodiei sunt astăzi pretutindeni. Nu te poți ascunde.
În trena acestui fel de a face jurnalism, limba română a murit și a fost înlocuită cu un mutant hidos. Decența a fost avortată. Vulgaritatea, stupiditatea, abjecția fac audiență, așadar sunt preferate de patronii media, care s-au exonerat de orice responsabilitate pentru felul în care rămâne societatea după expunerea la acest fel, facil și toxic, de a face presă.
Și mai poate fi și pură exploatare a emoțiilor primitive, într-un spectacol care poate să pară ceva mai spălat, dar este în definitiv ruda mai urbană a kitschului de mai sus.
Unde sunt organele de presă independente în tot acest peisaj? Sunt, dar sunt și insuficiente și periculos de legate de interesul publicului. Interesul public? Poate să mai aștepte, dacă nu generează show. Civilizația spectacolului, știți deja, a omorât cultura.
Rămânem tâmpiți și veseli
Jurnalismul a fost făcut greșit zeci de ani și a schimonosit chipul unei societăți care s-a crezut liberă și a devenit prizoniera unor escroci media, uneori plătiți direct de la bugetul de stat, să fie primit.
E greu să mai găsești inteligență, nuanță în jurnalismul românesc astăzi. E la fel de inept ca societatea pe care a îndrumat-o, ca pe o turmă de oi, pe această cale care duce în gol. Promovarea nulităților, sclipiciul turnat peste trompete, lipsa de discernământ, ocolirea cu program a metodelor vechi și bune de a face jurnalism toate ne-au adus aici, în anticamera unui sfârșit meritat. Societatea românească și jurnalismul ei se prăbușesc împreună. Ne scufundăm și nu ne pasă. Rămânem tâmpiți și veseli – cine mai e ca noi?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
