Nu vei ști niciodată că sufletul tău călătorește
Adânc în inima mea, ca o dulce inimă adoptată;
Și că nimic, nici timpul, alte iubiri, nici vârsta,
Nu vor împiedica vreodată existența ta.
Că frumusețea lumii a luat chipul tău,
Trăiește din dulceața ta, strălucește din claritatea ta,
Și că acel lac gânditor din fundalul peisajului
Îmi amintește doar de seninătatea ta.
Nu vei ști niciodată că-ți iau sufletul
Ca pe o lampă de aur să mă lumineze în timp ce merg;
Că puțin din vocea ta a trecut în cântecul meu.
Făclie dulce, razele tale, iad dulce, flacăra ta
Mă învață despre căile pe care le-ai urmat,
Și trăiești puțin de vreme ce-ți supraviețuiesc.
Unul dintre cele “Șapte poeme pentru o moarte” (1929) care fac parte din culegerea Les Charités d’Alcippe, de Marguerite Yourcenar (Gallimard)
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
