În ziua în care tu ai crezut că mi-ai ucis sufletul, eu am renăscut.
Nu știu ce va fi. Nu știu dacă sunt la un pas de a pierde sau de a câștiga ceva.
Trecutul îl știm doar noi, dacă pe viitor vor vorbi despre noi la prezent e greu de spus.
Dar, indiferent de ce va fi, acum vreau să-ți spun: dragul meu, mulțumesc. Mulțumesc că din criza ta de „om matur” am reușit să ies mult mai conștientă de mine. Infidelitatea ta a trezit femeia din mine.
Fără crize de gelozie și istericale ieftine, fără reproșuri și noroi împroșcat.
Ce aș fi putut să spun? Cum aș fi putut să răspund?
Nici măcar să te urăsc nu pot. Ar însemna să urăsc iubirea mea de un sfert de veac. Să mă urăsc pe mine. Mănânci un sac de sare cu un om și nu știi cine e.
Îți mulțumesc, dragul meu, că m-ai trezit. Am devenit conștientă de puterea mea. Brusc, am înțeles că, iubindu-te pe tine, uitasem demult să mă iubesc pe mine. Ani la rând nu mi-a păsat de mine, de sufletul meu.
Au fost nopți nedormite. Am incercat să ard ceea ce îmi amintea nu de noi, ci cât de proastă am fost să cred că tu mă poți iubi mai mult decât mă iubesc eu. Au fost lacrimi pe care nu am putut să le stăpânesc. Te înșeli, nu am plâns pentru tine sau pentru noi. Am plâns pentru mine. Aveam nevoie să îmi spăl toată umilința prin care a trecut sufletul meu. Aveam nevoie să mă simt atât de aproape de mine ca să mă pot înălța cu fruntea sus și cu zâmbetul pe buze.
Azi mă redescopăr. Iubesc fiecare curbură a corpului meu și fiecare rid răzleț din colțul ochilor. Sunt ale mele toate. Au fost alături de mine tăcute și au așteptat să le văd. Doar ele mi-au iubit răbdătoare sufletul, așteptând.
Fără egoismul tău nu aș fi redescoperit cât de mult îmi place să fiu iubită. Nu aș fi putut spune soarelui bună dimineața, nu aș fi putut săruta ploaia.
Mă bucur că s-a întâmplat acum. Pentru mine nu e târziu.
Dacă tu îmi vorbești de criza de la 40 de ani, eu înfloresc. Acum lucrurile sunt mai simple. Și, ca să fiu sinceră, mult mai avantajoase… Pentru că viața nu se termină la 40 de ani. Uneori abia începe.
Azi mă simt mai frumoasă ca oricând. Am timp pentru flori și zâmbete. Am timp pentru iubire și iubit. Am timp să aleg să fiu aleasă.
Nu te-am rugat nicio clipă să te întorci din drum. Și nici să nu visezi că te voi ruga vreodată. Eu nu pot fi decât prima opțiune a unui suflet. Pentru că azi sunt cea mai bună variantă a mea.
Am redescoperit cât de plăcut e să pot să vorbesc eu cu mine însămi.
Așa că, dragul meu, îți urez numai bine…
Guest post by Ariana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
