Nimeni nu-ţi poate arata calea către fericire, când tu nu reuşeşti să o vezi singur. Şi nimeni nu o să încerce să ţi-o arate vreodată. De ce? Pentru că oamenii îşi validează alegerile şi, în general, fericirea, în funcţie de eşecurile celor din jurul lor. De la colegul de liceu care participă la renuniunea de 10 ani doar pentru a se lauda cu cartea de vizită, până la prietena a cărei relaţie aflată pe moarte i se pare mai suportabilă în comparaţie cu singurătatea ta, toţi caută în jur reconfirmări pentru a fi fericiţi.
Se spune că toate alegerile pe care le faci în viaţă sunt cele mai bune alegeri pe care le puteai face în acel moment. Totodată, nu există doi oameni care să fi fost puşi în faţa aceloraşi alegeri, în acelaşi timp, pe parcursul unei vieţi.
Ascultați Enjoy the ride!
În cursa asta nebună pentru fericire, există câteva puncte intermediare, pe care societatea te ghidează să le bifezi: facultatea, relaţia de lungă durata, realizările profesionale, nunta, copiii etc. Aparent, cheia fericirii este să nu te opreşti din alergarea de la o zi la alta, de la weekend la concediu şi de la un an la următorul… şi cel mai important – să nu-ţi doreşti altceva. Dar viața nu este o banda de alergat.
Pe lista punctelor de bifat pentru a fi fericit nu apar autocunoaşterea, numărul de cărţi citite sau de ţări vizitate, nu apar prieteniile legate pe parcursul unei vieţi sau orele de voluntariat muncite. Toate acestea par opriri facultative, uşor de bifat şi prea puţin importante pentru a primi o diplomă de merit la final. Doar nu faci o petrecere cu dar atunci când termini o carte de Marquez, atunci când ajungi în Africa, atunci când ai învățat să te dai cu placa snowboard sau când împlineşti un an de mers la sală. În competiţia asta nebună, pe care nimeni nu o câştigă vreodată, ne înghiontim unii pe alţii pentru a ajunge cât mai departe, fără să realizăm în niciun moment că linia de finish e doar în imaginaţia noastră.
Nu cred că viaţa este despre a te bucura de cursă. Cred că viaţa este despre a te opri din alergat. Despre a te uita în jurul tău şi despre a te putea bucura de realizări care nu îţi aparţin.
Trăieşti cu adevărat atunci când ştii că fericirea nu stă în dezechilibrul celor din jurul tău, ci în echilibrul din interiorul tău. Atunci când ştii că fericirea nu stă în normele sociale, ci în toleranţa ta faţă de acestea.
Opreşte-te o clipă din alergat şi lasă-i pe ceilalţi să te depăşească.
Sună-ţi un prieten şi întreabă-l cum a fost în concediu, fără a-i povesti câţi bani ai cheltuit tu în ultimul. Când cineva îţi va spune că şi-a pierdut jobul, întreabă-l cum îl poţi ajuta să-şi găsească altul, nu ce o să facă de acum încolo. Când vei auzi de o relaţie care va trebui să treaca testul distanţei, adu-ţi aminte că dragostea învinge orice şi adu-le aminte asta şi celor care au de trecut acel test. Du-te la o nuntă ca să dansezi până dimineaţă, nu ca să bifezi încă doi invitaţi la a ta. Bucură-te că ai fost la sală, fără a face din asta un reproş pentru cei care preferă să-şi petreacă seara la un film, pe canapea.
Acceptă alegerile celor din jurul tău fără a le compara cu ale tale – nu aţi avut niciodată aceleaşi opţiuni.
Sărbătoreşte-ţi logodna în doi, pentru că în doi te vei bucura de fiecare zi de acum înainte. Laudă realizările prietenilor tăi, pentru că ei sunt cei care-ţi vor face bătrâneţile suportabile. Ajută-ţi colegii să aibă success, pentru că ei sunt cei cu care vei face echipă în viitor. Păstrează-ţi părinţii şi fraţii aproape, pentru că la ei te vei putea întoarce oricând.
Alege să zâmbeşti când te priveşti în oglindă, pentru că numai atunci fericirea e chiar în faţa ta.
Citiţi şi
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
