În 2009, apărea în presa niponă acest interviu cu doctorul Shigeaki Hinohara:
“La vârsta de 97 de ani și patru luni, Shigeaki Hinohara este unul dintre doctorii și educatorii care au fost în activitate în serviciul medicinei până la vârste foarte înaintate. Harul lui Hinohara este legendar: din 1941 a vindecat pacienți la Spitalul Internațional St. Luke din Tokyo și a predat la St. Luke’s College of Nursing. După al Doilea Război Mondial, a avut viziunea unui spital și a unei facultăți de clasă mondială ridicându-se rapid dintre ruinele capitalei nipone. Și așa s-a întâmplat: sub îndrumarea sa cele două instiții au ajuns printre cele mai prestigioase din țară. Astăzi, ocupă funcția de președinte al consiliului de administrație al ambelor organizații. Întotdeauna dispus să încerce lucruri noi, a publicat în jur de 150 de cărți după ce a împlinit 75 de ani. Inclusiv “Living Long, Living Good” (Viață lungă, viață bună), care s-a vândut în peste 1,2 milioane de exemplare. În calitate de fondator al Noii Mișcări a Vârstnicilor, Hinohara îi încurajează pe oameni să ducă o viață lungă și fericită, o misiune în care niciun model nu este mai bun decât însuși Hinohara.”
Toshifumi Kitamura/Agence France-Presse — Getty Images
Shigeaki Hinohara a trăit 105 ani și că a lucrat în clinică până în ultima zi a vieții sale, 18 iulie 2017.
***
Energia vine din starea de bine nu din a mânca bine sau din a dormi mult
Ne amintim că, atunci când eram copii și ne jucam, adesea uitam să mâncăm ori să dormim. Cred că putem păstra ca și ca adulți această atitudine. Cel mai bine este să nu ne obosim organismul cu prea multe reguli, cum ar fi orele de masă sau de somn.
Toți oamenii care trăiesc mult – indiferent de naționalitate, rasă sau gen – au un lucru în comun: niciunul nu e supraponderal.
La mic dejun, beau cafea, un pahar cu lapte și niște suc de portocale în care pun o lingură de ulei de măsline. Uleiul de măsline e bun pentru artere și îmi menține pielea sănătoasă. Prânzul este format din lapte și câteva prăjiturele sau nimic, când sunt prea ocupat să mănânc. Nu mi-e foame niciodată pentru că mă concentrez la munca mea. La cină, legume, un pic de pește cu orez și, de două ori pe săptămână, câte 100 de g de carne slabă.
Fă-ți mereu planuri de viitor
Agenda mea e deja plină până în 2014, cu munca mea obișnuită din spital și cursurile. În 2016 va trebui să mă și distrez totuși: plănuiesc să merg la Jocurile Olimpice de la Tokio. (Vă reamintesc că acest răspuns l-a dat în 2009, la 97 de ani și patru luni! :)) (tu cât de departe ai plănuit lucruri?)
N-ai de ce să ieși vreodată la pensie, dar dacă trebuie, ar fi bine să se întâmple mult peste vârsta de 65 de ani
Vârsta de pesnionare a fost stabilită în urmă cu peste o jumătate de secol, când speranța de viață în Japonia era de 68 de ani și existau doar 125 de centenari. Azi, japonezele trăiesc în medie 86 și bărbații 80 și sunt 36.000 de centenari. În 20 de ani, vor fi în jur de 50.000 de oameni cu vârsta peste suta de ani.
Împărtășește ceea ce știi
Predau 150 de cursuri pe an, unele pentru 100 de copii de școală elementară, altele pentru 4.500 de oameni de afaceri. De obicei vorbesc între 60 și 90 de minute, în picioare, ca să ma mențin puternic.
Când un doctor îți recomandă să faci un test sau o intervenție chirurgicală, întreabă-l dacă i-ar recomanda același lucru cuiva din familia lui
Contrar credinței foarte răspândite, doctorii nu pot vindeca pe toată lumea. Așa încât de ce să provoci o suferință inutilă prin chirurgie? Eu cred că terapia cu animale sau prin muzică ajută mai mult decât își imaginează cei mai mulți doctori.
Ca să te menții sănătos, alege mereu scările și cară-ți singur bagajele
Eu urc câte două trepte odată, ca să îmi fac mușchii să lucreze.
Citiți și Twyla Tharp: nu îmbătrânirea este dușmanul, ci stagnarea
Alegeți un model în viață
Găsiți-vă un model de urmat și țintiți să realizați mai mult decât el. Tatăl meu a plecat în Statele Unite în anul 1900, ca să studieze la Universitatea Duke din Carolina de Nord. A fost pentru mine un pionier și un erou.
Tatăl meu obișnuia să mi citească poemul “Abt Vogler” al lui Robert Browning. Versurile te încurajează să faci artă mare, nu mici mâzgălituri. Să încerci să desenezi un cerc atât de uriaș încât să n-ai nicio șansă să-l termini într-o viață. Tot ce vedem este un arc. Restul e dincolo de ceea ce putem vedea, dar e acolo, în depărtare.
There shall never be one lost good! What was, shall live as before;
The evil is null, is nought, is silence implying sound;
What was good shall be good, with, for evil, so much good more;
On the earth the broken arcs; in the heaven a perfect round.
Mai târziu, am descoperit și alte modele de urmat, iar când mă simt blocat, mă întreb ce-ar face aceștia ca să rezolve problema.
Durerea este un lucru misterios, iar distracția este cea mai bună cale să uiți de ea
Dacă pe un copil îl doare un dinte și începi să te joci cu el, uită imediat de durere. Spitalele ar trebui să le satisfacă pacienților nevoile de bază. Toți vrem să ne distrăm. La Spitalul St. Luke avem muzică, terapie cu animale și cursuri de artă.
Nu fiți obsedați de acumularea de lucruri materiale
Amintiți-vă că nu știți când veți părăsi această lume și nu puteți lua nimic cu voi acolo unde plecați.
Spitalele ar trebui să fie concepute și pregătite pentru dezastre majore și ar trebui să primească orice pacient care le apare la ușă
Noi am proiectat St. Luke în așa fel încât să putem opera oriunde: în subsol, pe coridoare, în capelă. Multă lume m-a crezut nebun când a văzut că pregătesc spitalul pentru o catastrofă, dar pe 20 martie 1995, din păcate, s-a dovedit că am gândit corect. În ziua aceea, membrii cultului religios Aum Shinrikyu au lansat un atac terorist în metroul din Tokyo. Atunci am primit în spital 740 de victime, iar după numai două ore ne-am dat seama că ceea ce i-a afectat a fost gazul sarin. Din păcate, am pierdut o persoană, dar am salvat 739 de vieți.
Știința, singură, nu poate vindeca sau ajuta oamenii
Știința ne tratează pe toți la fel, dar boala este individuală. Fiecare om este unic și bolile sunt în legătură cu inima lui. Pentru a afla care-i boala și a-i ajuta pe oameni, avem nevoie de artele liberale și vizuale, nu doar de cele medicale.
Viața e plină de incidente
Dragostea și respectul față de corpul dumneavoastră vă va ajută să depășiți orice încercări fizice.
Pe 31 martie 1970, când aveam 59 de ani, m-am îmbarcat pentru un zbor cu compania Yodogo de la Tokyo la Fukuoka. Era o dimineață frumoasă și însorită și, în timp ce treceam pe lângă muntele Fuji, avionul a fost deturnat de Liga Comunistă Japoneză – Facțiunea Armata Roșie. Am petrecut următoarele patru zile cu mâinile legate de scaun, într-o căldură de 40°C. Ca doctor, am privit totul ca pe un experiment și am fost uimit să constat cum corpul își încetinește funcțiile pe timp de criză.
Să trăiești mult e un lucru minunat
Până la 60 de ani, e simplu să muncești pentru familie și să-ți atingi scopurile. Dar în anii de după ar trebui să ne străduim să facem ceva și pentru societate. Eu, de la vârsta de 65 de ani lucrez ca voluntar – 18 ore pe săptămână – și mă bucur de fiecare minut folosit astfel.
***
Citiți și Îl cred pe Bernando LaPallo!
Bărbatul a trăit 114 ani și reţeta vieţii aproape veşnice 🙂 cuprindea usturoiul, mierea, scorţişoara, ciocolata neagră şi uleiul de măsline.
Citiţi şi
Dezbaterea condiție fizică – grăsime
Rutina adusă la rang de artă – Perfect Days
Are dr. David Sinclair dreptate în ce susține legat de îmbătrânire?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
