Doar pentru că este roz nu înseamnă că Barbie este neapărat o prostioară. Ca într-un soi de „cogito ergo sum” à la Descartes, și filmul Gretei Gerwig ne determină să o luăm în serios pe celebra blondină. Finanțat de Mattel, filmul este, într-adevăr, comedia pop cea mai așteptată în această vară. Înzestrata Greta Gerwig deconstruiește figura lui Barbie piesă cu piesă și orchestrează cu abilitate și libertate salvatoare un manifest feminist copleșitor. Întreaga peliculă pare a fi un strigăt împotriva absolutismului heteronormativ. De fapt, Greta Gerwig pune în scenă «păpușa mitică» într-o producție de la Hollywood care este, în egală măsură, și o campanie publicitară. Așadar, realizatoarea se eliberează cu pricepere din această situație delicată pentru a semna un divertisment amuzant.
În doar câțiva ani, Greta Gerwig a devenit una dintre figurile de top ale cinematografiei independente americane, amintind doar peliculele Lady Bird și The Daughters of Doctor March, dezvoltând o abordare puternică și singulară asupra personajelor sale feminine, aflate la marginea codurilor și stereotipurilor impuse de cinemaul tradiționalist.
Inspirată de mai multe regizoare de dinaintea sa, ea a reușit să readucă femeia la gloria de odinioară, dovadă vie fiind recitirea/ecranizarea modernă a romanului Louisei May Alcott, The Four Daughters of Doctor March, în care Jo March a devenit avatarul lui Gretei Gerwig. Eroina a vrut să se împlinească ca femeie departe de bărbați și – astfel – să poată scrie. Este memorabil monologul lui Jo: „Femeile au spirit, suflet, nu doar inimă. Au ambiție, talent și frumusețe. M-am săturat ca oamenii să spună că dragostea este singurul lucru pentru o femeie, chiar m-am săturat! Dar mă simt atât de singură.” Fericită și lipsită de griji, Barbie trăiește în lumea ei falsă, printre alte Barbie și alți câțiva Ken. Totul se schimbă când începe să se gândească… la moarte. Dintr-o dată, drăguța păpușă este năpădită de simptomele îngrijorătoare ale umanității: depresie și celulită. Undeva, pe pământ, o fetiță se poate juca cu ea în mod neașteptat. Prin urmare, Barbie părăsește frumoasa ei țară pentru a ajunge în SUA și a-și găsi proprietara. Și de astă-dată, Barbie a lui Gerwig se simte și ea teribil de singură, îndepărtată de lumea ei, forțată să plece în lumea reală pentru a încerca să-și rezolve unele probleme: piciorul plat, celulita și tristețea.
Așadar, Barbie, care locuiește în Barbie Land, este dată afară din țară pentru că nu este decât o păpușă cu aspect perfect; neavând încotro, se alătură lumii umane și caută adevărata fericire. Aventurându-se în lumea reală, Barbie descoperă nu doar că este în mâinile bărbaților, ci că propria ei existență nu a schimbat deloc viața de zi cu zi a fetițelor: păpușa este, teoretic, frumoasă având puterea de a fi „oricine vrea ea”, dar rămâne un ‘cal troian’ al patriarhatului.
Într-o abordare aproape antropologică, Greta Gerwig face o paralelă între lumea reală, guvernată de patriarhat, și cea a lui Barbie, guvernată de matriarhat, cumva, în linia lui Candide de Voltaire. Astfel, cineasta reînvie dorința ființelor zdrobite de dominația masculină, hotărâte să lupte împotriva stereotipurilor sexiste și a culturii violului. Greta Gerwig își propune să ne hrănim relația cu lumea și cu noi înșine, prin experimentarea tuturor emoțiilor pe care le simte Barbie, atunci când suferă o agresiune sexuală, când o adolescentă o acuză că hrănește patriarhatul și consumerismul. Alături de co-scenaristul și partenerul ei de viață, Noah Baumbach, cineasta a reușit să detecteze, în spatele celebrei păpuși din plastic, un nou model de femeie puternică, care – în loc să ne trimită înapoi către singurătatea noastră – ne onorează și ne salută.
La fel ca Barbie care dezvoltă multe strategii pentru a-și revendica lumea invadată de Ken, Greta Gerwig va reuși să transforme o păpușă născută mai degrabă din fanteziile masculine decât din analiza unor matrici umane reale, complexând fetițele de la o vârstă fragedă, printr-un instrument de revendicare a corpului feminin. În acest sens, devine relevantă secvența în care Barbie se confruntă cu creatoarea ei, Ruth Handler, într-un dialog filosofic despre ce este Barbie și ce reprezintă ea, ce transmite și cum poate inspira alte femei din întreaga lume. Montarea imaginilor de arhivă, care însoțesc scena, presărată cu evocări ale copilăriei, adolescenței, unei zile de naștere, a nașterii, a unui zâmbet, a unui vis, a femeilor de toate vârstele, de toate epocile, ne duc cu gândul, mai mult ca niciodată, la opera lui Jane Campion.
Regizoarea își mobilizează actorii din distribuție pentru a contracara „patriarho-capitalismul” trăgând firele figurinei, o imagine care este tot publicitară: amintirile oamenilor care se joacă cu Barbie. Astfel, Will Ferrell e un șef idiot, iar RyanGosling stă mereu rigid în poziția de Ken, stereotipul masculin tradițional; doar fermecătoarea Kate McKinnon, cu ochii ei expresivi și arta pantomimei, iese în evidență din lot și (re)vine punctual să rupă ritmul fals lent în care se instalează povestea, prezentată între Los Angeles și căptușeala ei pastelată din Barbie Land. Plină de farmec, Margot Robbie întrupează o Barbie duală: aici încrezătoare și puternică, dincolo, plină de vulnerabilitate, căutând un sens mai profund al vieții.
Abila cineastă explorează imaginea de modă veche și stereotipă a celebrei păpuși într-o producție amuzantă și inventiva. Și, mai presus de toate, devine super eficientă în revalorizarea produselor Mattel. Greta Gerwig a avut misiunea aproape imposibilă de a scoate de la naftalină banala jucărie a firmei Mattel cochetând cu satira la adresa lumii patriarhale. În ciuda marketingului tiranic, Barbie rămâne un pariu de succes pentru această satiră fermecătoare care nu se lasă devorată de propriile paradoxuri.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Greta Gerwig
Scenariul: Greta Gerwig, Noah Baumbach după păpușile marca Mattel
Imaginea: Rodrigo Prieto
Montajul: Nick Houy
Muzica: Mark Ronson, Andrew Wyatt
Distribuția:
Margot Robbie – Barbie
Ryan Gosling – Ken
America Ferrera – Gloria
Dua Lipa – Barbie sirenă
Emma Mackey – o altă Barbie
Simu Liu – un Ken
Helen Mirren – povestitoarea
Data premierei: 21 iulie 2023
Durata: 1h 55 min.
Citiţi şi
Cine vor fi câștigătorii premiilor Golden Globe 2024, ediția #81
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
