Pentru început, obiceiuri zilnice precum chemarea unui Uber sau pur şi simplu transportul cu maşina personală prin locuri necunoscute vor fi date peste cap. Apoi, aplicaţiile de urgenţă vor fi afectate şi ele, iar fabricile sau firmele din agricultură, construcţii sau Securitate vor fi doar câteva dintre tipurile de instituţii care vor fi constrânse să îşi recalibreze sau să îşi reducă activitatea.
GPS, acel serviciu pe care am ajuns să-l considerăm ca pe un dar divin, la fel de natural precum soarele, este de fapt rezultatul a 24 de sateliţi sincronizaţi cu un grad extrem de precizie. Când telefoanele folosesc GPS-ul pentru a ne localiza pe o hartă, preiau semnale de la unii dintre acei sateliţi şi realizează calcule care au la bază momentul trimiterii mesajului şi poziţia iniţială a satelitului. Dacă ceasurile sateliţilor au o întârziere de o miime de secundă, localizarea poate fi afişată cu o eroare de 200-300 de km.
Având în vedere că o cădere a GPS-ului ar afecta inclusiv tranzacţiile bancare, bursele, televiziunile digitale sau stocarea informaţiilor, este lesne de înţeles de ce sistemul este considerat la fel de vital precum oxigenul.
GPS-ul a apărut în 1978, iar în 1990 avea să îşi dovedească importanţa în domeniul militar, în timpul operaţiunii Desert Storm, când a salvat vieţile a sute de soldaţi. Dar cum a ajuns un astfel de instrument să fie utilizat şi de către civili? Ei, bine, Armata SUA nu a prea avut de ales. Iniţial, oficialii americani au încercat să distribuie un semnal ceva mai bruiat pentru uzul populaţiei, dar companiile private au găsit soluţia pentru a “rezolva” alterarea acestuia. Astfel, în anul 2000, preşedintele Bill Clinton a fost cel care a proclamat liberalizarea semnalului GPS.
Citiţi şi 10 aptitudini fără de care nu îţi vei mai găsi de lucru în viitorul apropiat
În zilele noastre, însă, dezvoltarea sistemelor de localizare este una dintre principalele preocupări ale marilor forte militare. China a creat Beidou, cu peste 10 sateliţi lansaţi doar în 2018, Uniunea Europeană are Galileo, ruşii au Glonass, iar japonezii şi indienii desfăşoară propriile lor proiecte.
Aceşti noi sateliţi pot rezolva o parte dintre problemele specifice semnalului GPS, însă de asemenea pot deveni ţinte militare într-un conflict viitor sau, de ce nu, pot fi afectate de o explozie solară de mari proporţii. Imaginaţi-vă atunci ce haos ar avea loc aici, pe Pământ! Până atunci, să sperăm că inventatorii care lucrează la implementarea unor soluţii terestre vor avea succes, iar societăţile noastre nu vor fi supuse riscului de a deveni tărâmuri ale dezordinii.
Citiţi şi
Cum ne alegem biroul pentru acasă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
