Cu toții purtăm măști. Atunci când suntem mici, ele sunt, însă, „la vedere”. E simplu: fetițele aleg să fie prințese, iar băieții – super-eroi.
Abia când ne maturizăm, măștile noastre prind tot felul de forme și nuanțe. Unele se mai și suprapun, în straturi. Astfel, descoperim, în timp, noi și noi fețe ale acelorași persoane. Și suntem surprinși. Mereu. Chiar dacă știm că, uneori, disimularea e, poate, o necesitate. Pentru că, așa cum am citit undeva, mai demult: „dacă oamenii ar spune tot ce ar gândi, nu ar mai exista societate.”
Se mai întâmplă să ne deghizăm, câteodată, în oameni puternici, poate exact atunci când ne simțim mai vulnerabili. Iar masca veseliei – probabil cea mai întâlnită, poate ascunde cele mai adânci tristeți. Măștile noastre devin, pentru moment, adevărate armuri.
Cu gândul la jocurile copilăriei și la lumea veselă de atunci, adulții mai pot coborî, câteodată, lumea poveștilor pe pământ. Iar prinți și prințese, conți de demult, zâne cu baghete magice, împărați cu sceptru aurit, ba chiar personaje din filme fantastice, toți își găsesc locul… la carnaval!
Unul dintre cele mai iubite carnavaluri din lume are loc, anual, în Veneția. Iar orașul miraculos, înconjurat de ape, primește, în fiecare iarnă, o mulțime de turiști, din toate colțurile lumii. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați în costume opulente, special confecționate pentru grandiosul eveniment, se îndreaptă spre renumita Piață San Marco.
Conți și contese se plimbă grațios și se opresc, zâmbitori, atunci când îi rogi să se fotografieze cu tine. Unii îți fac cu mâna din gondole. Alții savurează o cafea la terasă. Dansează și fac piruete. Atmosfera este de o veselie molipsitoare.
Bieții porumbei din piață, probabil se miră că nimeni nu se mai pozează cu ei. Costumații, în schimb, se împăunează sub privirile admirative ale mulțimii de turiști.
Lumea poveștilor se mai întretaie, uneori, cu realitatea. Pe străduțele înguste, un băiat ce poartă o mască venețiană, duce în lesă un cățel. Sunt doar ei doi la carnaval. În cealaltă mână ține telefonul, care îl îndrumă, în limba italiană, să facă dreapta în 30 de metri.
Peste câteva minute, surprind o altă imagine: un grup de contese, îmbrăcate în rochii cu crinolină, cu peruci albe și fețe pudrate, urcă, gălăgioase, pe un pod. Acolo, într-o margine, veghează nelipsiții soldați ai mulțimilor. Alături de ei, pe jos, stă un cerșetor. Și un câine mai puțin norocos decât bichon-ul băiatului, grăbit, de adineauri. E un câine trist, ce poartă o perucă, deși nu știe ce e acela un carnaval.
Mulțimea colorată e în continuă mișcare. Se pare că abia acum, sub măști, sunt ei, cei adevărați. Liberi și exuberanți. Lipsiți de orice griji. Petrec câteva zile de neuitat pe un tărâm al fericirii, care durează până la adânci bătrâneți… doar în povești.
Guest post by Ramona Dogaru
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
