Cele trei mari lecții despre relații
Prima e că legăturile sociale ne fac bine și că singurătatea ucide. Se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii, comunitatea, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe. Experiența singurătății se pare că e toxică. Oamenii ce sunt mai izolați decât vor să fie de ceilalți găsesc că sunt mai puțin fericiți, sănătatea lor decade mai devreme la mijlocul vieții, capacitatea cerebrală le scade mai curând și trăiesc vieți mai scurte decât oamenii ce nu sunt singuri. Trist e că, în orice moment, statisticile spun că mai mult de 1 din 5 americani afirmă că se simt singuri. Pe români nu-i întreabă nimeni. 🙁
Știm că poți fi singur într-o mulțime și că poți fi singur într-o căsnicie. Așa că a doua mare lecție învățată e că nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează este calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre. Căsniciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afecțiune, se dovedesc a dăuna mult sănătății, mai mult chiar decât divorțul. A trăi în relații bune și calde este protectiv.
Nu nivelul colesterolului e acela care prezice cum îmbătrânești, ci nivelul de mulțumire în relațiile pe care le ai. Oamenii cei mai satisfăcuți cu relațiile lor la vârsta de 50 de ani, au fost cei mai sănătoși la vârsta de 80 de ani. Relațiile bune și apropiate par să ne protejeze de unele dintre greutățile bătrâneții. Cele mai fericite cupluri – atât bărbații cât și femeile – au declarat la 80–90 de ani că în zilele în care durerile fizice erau mai mari, dispoziția lor rămânea la fel de bună. Însă cei aflați în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, ele erau amplificate de suferința emoțională.
A treia mare lecție despre relații și sănătatea noastră e că relațiile bune nu ne protejează doar corpul, ne protejează și creierul. Practic faptul de a te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la 80–90 de ani, oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă din te miri ce: cine se duce la pet shop să ia mancare caini? 🙂 Dar câtă vreme simt că pot se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu, acele certuri nu le afectează memoria.
Cu toate acestea, faptul că ”relațiile bune și apropiate sunt bune pentru sănătatea și bunăstarea noastră”, asta e înțelepciune veche de când lumea. Totuși de ce e atât de greu de înțeles și atât de ușor de ignorat? Ei bine, pentru că suntem oameni. Ce ne-ar plăcea cu adevărat e un truc rapid, o pastiluță care să ne facă viața mai bună și s-o mențină așa. Relațiile sunt încurcate, sunt complicate, și efortul de a te îngriji de rude și de prieteni nu e atât de atrăgător sau fascinant. Și apoi durează toată viața, nu se termină niciodată. Ei bine, nu există o asemenea pastilă. Există însă înțelepciunea înaintașilor noștri. Acum mai bine de un secol, Mark Twain își privea viața retrospectiv și iată ce a scris: „Nu e timp – atât de scurtă e viața – pentru ciorovăieli, scuze, ranchiune și reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă…”
Viața bună se construiește cu relații bune.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
