Astăzi, în oraşul meu, plouă. Ceea ce mie îmi place în mod deosebit, dincolo de toate mofturile pe care aduce ploaia ca meteodependență oamenilor.
Mie chiar îmi place ploaia şi de aceea consider că sunt diferită, dar știam asta de mult. În general, sunt un om sănătos fizic, afecţiuni trecătoare care vor fi depăşite indiferent de complexitatea lor. La sănătatea cealaltă, psihică, mai am de investigat puţin. De exemplu, astăzi dimineaţă la ştiri, vorbeau despre o boală numită Nomofobia.
Nomofobia, cunoscută şi sub numele de dependenţa de telefon (termen ce provine din sintagma engleză „no mobile phobia“), mă face să cred că sunt mai conectată cu cei din jur decât oricând. Mulţi oameni, ca şi mine acum, din întreaga lume, ajung să înlocuiască conversaţiile reale cu cele virtuale, acordând atenţie telefonului mobil în permanenţă.
Cum ştiu dacă sufăr de nomofobie (dependenţa de telefon)?
Păi, să văd!
Mă trezesc şi prima mişcare este să mă uit în telefon, pe facebook? Da.
Înainte de culcare, mai privesc o dată pe paginile mele preferate pe reţelele de socializare? Da.
Sunt neliniştită când nu mai am baterie? Da, chiar zilele trecute am păţit asta şi am fugit repede să văd de ce mi s-a blocat telefonul. Intrasem în panică.
Iau întotdeauna încărcătorul cu mine în caz că rămân fără baterie? Da, mereu. Chiar zilele trecute am cumpărat un încărcător compatibil cu telefonul, de firmă cum s-ar zice.
Verific dacă am noutăţi prin e-mail ? Da, uneori.
Postez pe rețelele de socializare ce gândesc, ce fac şi ce aş vrea să fac? Da.
Verific câte aprecieri am primit? Acest lucru crește nevoia mea de a posta mai multe despre activitățile extra? Da.
Îmi povestesc fragmente de viață pe rețelele de socializare și sunt dependentă de cei din jurul meu? Sunt, dar nu recunosc.
Privesc cupluri care postează fericiți şi îi invidiez, fără să mă gândesc că poate trec, printr-un moment greu? Da, sigur.
Îl cred pe prietenul acela care nu face niciodată altceva decât să posteze citate pozitive când, de fapt, el ar putea suferi de depresie severă? Da.
O/îl urmăresc cu interes şi cred tot ceea ce citesc când ea/el postează şi scrie despre fericire, iubire, dar, de fapt, o caută cu disperare, probabil? Da.
Îmi compar viața mea cu a altora şi mă simț rău pentru că – în timp ce alții pleacă în vacanțe – eu stau acasă pe canapea, uitându-mă în telefon? Da, poate. Uneori.
Dacă am răspuns la aceste întrebări, sufăr de nomofobie. Clar. Mi-am pus diagnosticul singură. Tu? Crezi că o fi epidemie mondială?
Specialiştii spun că nomofobia nu apare peste noapte. Ea este o consecință cauzată de obiceiurile nesănătoase cum este nevoia de a butona telefonul de fiecare dată când ești într-o situație inconfortabilă. În alte cazuri, telefonul devine compania care te ajută să treci peste momentele de singurătate, când ești în mijloacele de transport sau aștepți pe cineva la restaurant. Cu toate acestea, acest lucru se poate agrava și ne face dependenți de telefoanele noastre pentru a atenua stresul emoțional. Ne poate determina să ne verificăm mesajele și e-mailurile atunci când nu am primit nimic și să nu răspundem la mesajele pe care le primim.
Întrebarea mea de final pentru mine, dar şi pentru tine, ar fi dacă viaţa asta tehnologică este reală. Știi ce cred? Nu este reală decât într-o mică măsură. Mă rupe de realitate. Chiar acum când scriu, în jurul meu se învârte pământul şi oamenii merg, comunică, există. Iar eu, în relația mea strânsă cu calculatorul acum, relaționez cu toată lumea virtuală care mă citeşte şi nu mă cunoaşte, iar cu cei care mă cunosc şi pe care îi văd cu ochiul liber, nu.
În concluzie?
Secolul acesta în care trăiesc este un secol de singurătate, de izolare şi nu este vina lui. Singurătatea generată de lipsa interacţiunii unu la unu, în realitate. Nu e de mirare ca probleme psihologice se amplifică şi la mine, în mod evident. Tu cum stai la acest capitol?
Căi de rezolvare?
Să reduc timpul de stat pe telefon? Să îmi termin întâi treburile şi apoi să socializez virtual, ca formă de relaxare, dar limitat? Să îmi opresc notificările pe telefon? Dacă este ceva urgent, mă va suna? Să îmi caut alte distracţii în timpul liber? Să citesc ceva, să scriu, să mă întâlnesc cu prieteni? Să fac sport? Să ies la teatru, la expoţie, la muzeu? Să creez o decoraţiune sau un accesoriu? Să deconectez telefonul de la internet?
Este telefonul duşmanul meu?
Nu, nu ştiu, poate.
Da, sigur da !
Guest post by Monica
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
