I’m in love with an alien. De câte ori aud melodia aceasta, gândul mă poartă înapoi în timp. Eram colegi de birou. Ne-am „simţit” unul pe celălalt din prima clipă, iar melodia asta ne-a plăcut amândoura. Ne-a legat cumva, era… melodia „noastră”, oricât de perimată ar fi expresia.
Şi acum, dacă închid ochii, pot să îi aud vocea. Era caldă şi tandră. Nu-mi amintesc vorbe, niciuna, deşi povesteam întruna. Nu existau clipe în care să nu avem ce ne spune. Poate doar la sfârşit, când nu am mai avut a ne spune nimic. Nu îmi amintesc de ce. A fost de parcă ne-am pipăit gândurile. În schimb îmi amintesc toate stările pe care le-am trait alături de el, toate bucuriile, toate fricile, toate emoţiile. Am pe buze gustul lacrimilor lui amestecate cu ale mele. Am râsul lui în minte, gemetele de plăcere, atunci când ne iubeam, căldura palmelor lui peste corpul meu când mă mângâia. Îi simt şi acum mirosul. Ştiam când mă doreşte, pentru că tot aerul se umplea cu dorinţa lui. Îmi aruncam ochii către şliţul pantalonilor lui, iar dorinţa căpăta formă.
Ne-am potrivit în tot, de la bun început. Până şi în faptul că amândoi eram căsătoriţi, fiecare cu altcineva, şi ne doream să nu fi fost.
Am trăit amândoi nebuneşte şi ne-am spus că ne-am gasit perechea pe lume. Ne-am promis iubire veşnica. Veşnicia nu a ținut mai mult de-un an. Am lăsat în urmă doar răni adânci în sufletele celor care ne iubeau.
Zilele trecute l-am zarit în parc. Cred ca au trecut 14-15 ani de când îl văzusem ultima oară. Era aproape neschimbat. Poate doar părul nu îi mai e atât de des încât să te îndemne la ciufulit, ca altădată. L-am recunoscut, deşi se afla în faţa mea, la o distanţă considerabilă. Gesturile i-au rămas aceleaşi. Şi mersul. Se plimba cu fiica lui. Eu mă plimbam cu rolele. Pentru o clipă, ni s-au încrucişat privirile, apoi am trecut unul pe lângă celălat ca şi cum eram doi străini.
Doar pieptul care i se ridica şi îi cobora sacadat l-a dat de gol că m-a văzut. A continuat să povestească cu fiica lui şi să păstreze acelaşi pas egal în plimbare. Straniu, în parc s-a auzit deodată I’m in love with an alien, i’m in love with her…
Am tras aer în piept şi am dat din picioare mai repede. Seara, lacrimile mi s-au amestecat doar cu faţa de pernă. Mi se prelingeau sărate, pe buze iar în suflet simţeam un gust amar.
Guest post by Roxana Ioniță
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții
Da, dragostea este un accident!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
