Când o Curte de Justiție trebuie să ia o hotărâre în ceea ce privește educația unui copil, interesul acestuia primează – acesta pare să fie acel credo după care se ghidează eroina din The Children Act, adaptare realizată de Richard Eyre, după romanul omonim semnat de Ian McEwan. O teză despre intimitate și etică, culminând cu un suspans deontologic, devine o clasică dramă despre justiție și sentimente în care excelează Emma Thompson. Rolul în care-a fost distribuită este unul pe măsura talentului său și care-i potențează distincția „so british ”.Veritabil film-proces, The Children Act nu aduce în prim-plan doar cazuistică de natură etică, ci conturează și portretul unei femei aflate într-o mare „cumpănă a vieții personale”.
Așadar, Fiona Maye – un magistrat remarcabil la Curtea Supremă de Justiție/High Court of Justice – activează la secția pentru cazurile complexe, de natură etică (separarea unor gemeni siamezi, refuzul unei transfuzii în situații-limită/leucemie). Cazul lui Adam, un băiat talentat – care refuză din motive religioase o transfuzie care îi poate salva viața – periclitează viața conjugală a eminentei judecătoare. Deși e faimoasă pentru inteligența ei ieșită din comun, precizie și sensibilitate, succesul profesional îi e umbrit de problemele domestice, alături de Jack (Stanley Tucci).
În pofida faptului că traversa un moment de criză (în viața personală), Fiona se implică într-un caz dificil, făcând pasul neconvențional al opririi procedurilor juridice pentru a-l vizita în spital pe Adam (Fionn Whitehead). Întâlnirea dintre cei doi va bulversa întregul curs al acțiunii. Judecătoarea de la Curtea Supremă de Justiție, Fiona Maye nu are copii și, pe deasupra, își mai neglijează și soțul care se hotărâse „să aibă o legătură” cu o persoană de la universitatea la care lucra, după cum singur declarase. Cu toate acestea, Fiona Maye ia o decizie surprinzătoare când îl vizitează pe Adam, încercând să verifice dacă adolescentul bolnav de leucemie își exprimase prin acel refuz opțiunea liberă sau fusese supus presiunii exercitate de părinți, un cuplu rigid din grupărea religioasă „Martorii lui Iehova”. Apropierea dintre cei doi eroi îl va conduce spre obsesie pe Adam, care o percepea pe Fiona ca pe o mamă-substitut, o mamă spirituală menită să-i deschidă ochii asupra propriei sale conștiințe de sine, să își conștientizeze individualitatea și responsabilitatea.
Uimitoarea Emma Thompson regăsește profunzimile din marile sale compoziții (e suficient să ne-o amintim doar în The Remains of the Day sau In the Name of the Father) și excelează în materie de clasă. În The Children Act, avocata care îl apărase pe Daniel Day Lewis devine o judecătoare, dar își păstrează etica ireproșabilă. Povara mariajului eșuat îi îngreunează viața, dar se dedică trup și suflet laturii profesionale. Eroina se situează în mijlocul unui blocaj de cuvinte: tăcerile sale în momentele în care soțul îi tot evocă frustrările sale cu scopul de a mai acorda o șansă cuplului steril, dar și lungile expuneri (precise) despre drame de natură etică. Integritatea sa morală întețește dramele întrucât ea trebuie să decidă, în cele din urmă, dacă Adam trăiește sau moare (Adam Henry: „My choice… my lady”).
Scenaristul Ian McEwan și realizatorul Richard Eyre ne livrează o peliculă densă și înlesnește înțelegerea conflictelor morale și-a confruntărilor psihologice. Autorii evită apăsarea dramelor cu teză și optează pentru un tablou complex al naturii umane (vârsta, clasa social, opțiunea spiritual-religioasă). Această nouă și pasionantă incursiune în sistemul judiciar britanic deschide o nouă perspectivă asupra raporturilor tensionate dintre societate și religie, societate și știință, dar e și un fin portret al judecătoarei Fiona Maye. Suflul melodramatic nu o doboară pe eroină: deși revine într-o casă goală, fiindcă soțul ei „dezertase”, nu se lasă copleșită, femeia puternică strange din dinți și refuză capitularea. Sexagenara Emma Thompson este convingătoare în pledoarii și volute verbale reflectând o interioritate unică; această lady care-a refuzat să își mascheze ridurile relevă triumful talentului seducând orice spectator. Actrița își construiește cu o precizie milimetrică rolul, controlând cel mai fin gest, cenzurându-și bine emoțiile.
Pelicula împletește sentimentele intime și dilemele unei judecătoare într-o poveste deloc didacticistă, mizând pe farmecul personajelor duse pe un versant al suspansului. De factură clasică, cu o intrigă incitantă și cu o garnitură actoricească plină de talent, The Children Act rămâne o fină ilustrare a rigorii clasice și-a bogăției psihologice, într-o sobră ecranizare.
Regia: Richard Eyre
Scenariul: Ian McEwan după romanul The Children Act de Ian McEwan
Imaginea: Andrew Dunn
Montajul: Dan Rarrell
Muzica: Stephen Warbeck
Distribuția:
Emma Thompson – Fiona Maye, judecătoare la High Court of Justice
Stanley Tucci – Jack Maye
Fionn Whitehead – Adam Henry
Ben Chaplin – Kevin Henry
Eileen Walsh – Naomi Henry
Anthony Calf – Mark Berner
Durata: 105 min
Citiţi şi
What’s Love Got to Do with It?
Emma Thompson: “Îi pasă cuiva dacă femeile de vârstă mijlocie au vreo satisfacție sexuală?”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
