Am venit în Rodos să văd ce a rămas în urmă după ce o minune a lumii antice a dispărut.
Nici nu se știe și nici nu se mai poate afla exact unde anume a străjuit Colosul. Sunt mai multe variante, cea mai plauzibilă fiind aceea că veghea intrarea în port, pentru a anunța, de departe, că urmează o insulă neasemuit de bogată și puternică.
Colosul îl înfățișa pe zeul grec al soarelui, celebrul Helios. Cât măsura Colosul iar nu se mai știe, peste treizeci de metri oricum. Era un miracol pentru timpurile sale, o realizare tehnică fără egal.
Nici cât a durat să fie realizat Colosul nu se mai știe. Legenda vorbește că mai bine de doisprezece ani, fiind gata cam în 282 înainte de Hristos. A fost ridicat în cinstea zeului Helios, fiindcă locuitorii de pe insulă erau încredințați că zeul i-a vegheat în timpul asediului macedonenilor, care porniseră să cucerească lumea și nu se puteau împiedica tocmai de Rodos, o insulă prosperă, dar totuși marginală, un port comercial faimos în Antichitate și atât. Dar uite că…
Apoi a venit un cutremur și în 225, tot înainte de Hristos, Colosul a rămas fără un picior. Frumoasa statuie realizată de Chares din Lindos (apropo, călătoriți la Lindos dacă ajungeți în Rodos, o să-mi mulțumiți dumneavoastră după) avusese doar o jumătate de secol de perfecțiune.
Se povestește că la răsăritul soarelui, bronzul statuii lui Helios devenea orbitor. Nimeni, niciodată nu mai văzuse așa ceva.
Apoi s-a întâmplat istoria, Colosul s-a prăbușit, locuitorii din insulă au vrut să-și refacă minunea, dar oracolul le-a interzis. Istoria durează o clipă și la șase sute cincizeci și trei de ani după Hristos aici au poposit arabii, care au cucerit insula. Colosul a fost vândut la bucată unui evreu din Siria și o altă legendă spune că au fost încărcate cu bronzul ei o mie de cămile. Nici așa ceva nu se mai pomenise.
Astăzi, în Rodos, nu mai este nicio urmă a Colosului de odinioară, aici e acum doar o lecție. Toți suntem trecători, chiar și minunile lumii de altădată.
Cu toate acestea, el nu a dispărut din amintirea oamenilor și din imaginarul nostru comun. Ați văzut Statuia Libertății din New York? E făcută de un francez, Bartholdi, care s-a inspirat chiar din imaginea Colosului de altădată.
Nu mai e nicio statuie gigantică în care să se reflecte soarele orbitor din Rodos, Helios nu mai are monumente din bronz, de fapt nu mai are deloc. Cu toate acestea soarele continuă să binecuvânteze insula. Toți suntem aici datorită lui.
Când va împlini 1.2 miliarde de ani, din cauza presiunii interioare soarele va exploda. Atunci, spun specialiștii, munții de pe pământ, dacă vor mai exista, se vor topi și vor curge lacuri imense de lavă. De pe pământ, soarele va ocupa aproape jumătate din cer. Abia aceea va fi Apocalipsa. Dar până atunci mai e.
Colosul a rămas undeva departe în trecut, o mărturie că omul – așa cum știau înțelepții și cum ne-a lăsat vorbă un existențialist – e singurul animal care nu se mulțumește să fie ceea ce este.
Colosul era o sinteză a viselor, credințelor, speranțelor acelor oameni vechi, sinteză a unei civilizații dispărute. Nu se mai știe unde se afla, dar oriunde ar fi fost, oamenii de astăzi trec nepăsători pe lângă acea absență.
Când și când, se mai oprește, ca și cum și-ar fi adus aminte un secret vechi de milenii, un poet care caută să își umple inima cu golul rămas în urmă. Dar până la urmă și el pleacă mai departe.
Citiți și Vedere din Atena
Italia frumoasă: vederi de la Roma
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
