Vecine!

Your tuppence

1. 
   iesean / 16 May 2015 8:17

   Am un amic care îndeamnă mereu la calm şi la imparţialitate. Dar nu poţi fi imparţial, echidistant mereu. Sunt subiecte în cadrul cărora trebuie să te implici. Numai boul e echidistant: el îi linge pe toţi suav pe mâna plină cu fân sau îi împunge pe toţi, considerându-i… matadori. Nu poţi atinge un ideal, că tocmai de asta e… „ideal“!
   Nici Dumnezeu din ceruri nu este echidistant şi imparţial mereu. Până şi El a avut preferaţi printre îngeri: pe unii i-a păstrat lângă El, altora le-a tras un şut în cur, nemirosindu-i a tămâie firea lor revoltătoare.
   Aşadar, omul, care este făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“, nu are cum fi altfel. Dar una e să ţii cu o echipă din pasiune şi alta e din interes! Sunt unii ieşeni care s-au revoltat, au tunat şi au fulgerat când au auzit de isprava prim-edilului, de a-şi urmări fufa prin moteluri, cu ajutorul unor gealaţi din Cuca-Măcăii, care s-au ajuns miliţieni în târgul Ieşilor. Unii au fulgerat pe Facebook, alţii au tunat prin presă. Câţi dintre ăştia sunt „suporteri“ adevăraţi şi câţi sunt făcături?!… Câţi fulgeră din interes şi câţi tună din pasiune?!…
   Priviţi din afară, ieşenii par fraieri că nu ies pe străzi pentru a-l trimite pe Nichita. Ceea ce nu ştiu cei din afară e că unora dintre ieşeni nu le pasă. Și pe bună dreptate: dacă pleacă Nichita şi vine alt gherţoi la Primărie, viaţa lor nu se va schimba în bine. Ei nu iau bani ca să tune, nici ca să fulgere. Ei au probleme mai importante: ce le dau copiilor de mâncare, cu ce plătesc factura la E.ON, cum să se trezească mâine la 4.00 pentru a nu întârzia la serviciu…
   Altor ieşeni le pasă, dar refuză să iasă pe străzi pentru a nu fi confundaţi cu cei care (cică!) formează aşa-zisa „societate civilă“ – în fapt, secretare şi ţinători de ţucal la adversarii politici ai lui Jiji! O altă categorie e alcătuită din ieşeni cărora le pasă şi refuză, din nou, să protesteze, pentru că ştiu că va fi degeaba. Trăim într-o ţară blestemată, în care revoluţiile sunt făcute „la comandă“, organizat, nicidecum ad-hoc, cu aprobare de la cei care îl ţin pe Dumnezeu cu trei dinţi de călcâi. De la puciul din ’89, oamenii s-au resemnat: au văzut cum unii au murit ca fraierii pentru libertăţi închipuite şi s-au lecuit – nu mai vor revoluţii, sunt sătui de proteste, pur şi simplu nu vor… „să moară“ în van!
   Trăim în ţara în care aleşii sunt daţi cu mir pe frunte sau plâng de le sare cămeşa de pe ei, pentru a-şi păstra imunitatea parlamentară. Trăim în ţara în care, seara, aveam un preşedinte, iar, a doua zi, era altul care, cu un ochi râdea, iar cu altul rânjea la nurlia „Nuţi“. Ieşenii s-au deşteptat: ştiu că timpul lor pe Pământ e scurt şi preţios. Decât să urle din toţi bojocii pe pietonalul Ștefan cel Mare şi Sfânt, alături de sandilăi extremişti sau de calfe la alţi stăpâni politici, preferă să vadă un film bun, să deguste o şaorma cu-de-toate sau să citească ceva light, din Sandra Brown.
   Schimbarea venea inevitabil la un moment dat (că doar Jiji n-o fi vreun Matusalem sau ceva!), dar, în general, istoria ne-a învăţat că, aici, în cea mai săracă zonă a Europei, schimbările nu-s de bun augur. Iar Jiji n-a fost mai rău decât alţi edili din patria-mumă. Oricât s-ar zbate unii sau alţii, a făcut nişte parcuri, nişte străzi, a investit în sport, a făcut un pasaj şi avea în plan altele. Sigur, nimic din ce-a făcut nu e perfect, dar a făcut… „ceva“.
   Ceea ce nu ştiu cei din afară este că moldovenii nu sunt ranchiunoşi sau revoluţionari: n-au fost niciodată. Meleagurile astea te îndeamnă la contemplaţie, la aflarea rostului vieţii, la acel „joie de vivre“ pe care nu-l poţi afla altundeva. Cu alte cuvinte, dacă îi laşi pe moldoveni să trăiască, te lasă să mori liniştit. Sigur, şi moldovenii au perverşii lor, dar asta nu înseamnă că toţi moldovenii sunt proşti ori nepăsători. Nicidecum! Doar că moldovenii au înţeles că, deşi a avut o groază de dosare, Jiji a fost prins că se uita sub fusta scurtă a unei ciute trecute prin greutăţile vieţii.
   Și, atunci, moldovenii sau ieşenii, dacă vreţi, se întreabă: „Bă, asta n-a fost prins cu «Dosarul Grădiniţa», n-a fost prins cu «Dosarul Falimentului CET», n-a fost prins cu «Dosarul Împrumutului Dexia», n-a fost prins cu «Dosarul Falimentului RATP» sau cu cel al «Falimentului Politehnicii», a fost prins bălind la o tută! De ce oare?!… Mihăiţă a ajuns de râs, e adevărat, dar alt Mihăiţă, mai puţin prost şi mai puţin corupt, nu s-a găsit în ultimul deceniu în oraşul celor şapte coline. De ce oare?!… Dacă Mihăiţă e atât de prost şid e slab, de ce n-au reuşit ăilalţi «să producă» un catindat mai breaz într-un ditamai deceniu?!…“

   

   

   Reply ↓