Ciocnirea titanilor ? Ciondăneli la Vatican ? Un subiect extraordinar, o miză cinematografică ce rimează cu definiția „misiune imposibilă” și totuși a rezultat un film cu șanse mari la succes. La finalul anului 2019, Netflix a lansat către marele public propuneri incitante, așa se face că, în ajunul Crăciunului, tradiționala slujbă de sărbătoare să fie rostită de The Two Papes, aduși în prim-plan de cineastul care-a realizat City of God. În The Two Papes, realizat de Fernando Meirelles, asistăm la pasionantul dialog dintre Joseph Ratzinger, pontiful demisionar și Jorge Bergoglio. Bunăoară, regizorul Fernando Meirelles și scenaristul Anthony McCarten transpun pe ecran povestea profundă a uneia dintre cele mai dramatice „tranziții de puter” din ultimii 2000 de ani (în prajma demisiei Papei Benedict al XVI-lea – din februarie 2013- și instalarea Papei Francisc).
Așadar, avem de-a face cu o poveste biografică. În anul 2012, profund nemulțumit de direcția în care se îndrepta Biserica, Cardinalul Bergoglio (Jonathan Pryce), îi cere Papei Benedict (Anthony Hopkins) permisiunea de a se retrage. În aprilie 2005, cardinalul Jorge Mario Bergoglio, arhiepiscopul Buenos Aires, este chemat la Vatican după moartea Papei Ioan Paul al II-lea pentru alegerea noului Papă. Cardinalul german Joseph Ratzinger devine astfel Papa Benedict al XVI-lea; Bergoglio primește cel de-al doilea număr mai mare de voturi.
Șapte ani mai târziu, Biserica Catolică este târâtă în numeoase scandaluri (pornite de la surse din Vatican), iar mandatul lui Benedict a fost afectat de acuzații publice. Controversa pornise de la modul în care Biserica s-a ocupat de preoții pedofili, în special Peter Hullermann, pe care cardinalul Ratzinger l-a mutat personal într-o altă parohie, unde preotul a continuat să abuzeze anumiți copii. Bergoglio și-a depus demisia din funcția de arhiepiscop, dar Vaticanul nu i-a răspuns. În timp ce se pregătește să meargă la Roma și să-și depună personal scrisoarea de demisie către Papa, primește solicitarea de a ajunge la Vatican. Bergoglio și Papa Benedict se întâlnesc la Palatul Castel Gandolfo, reședința de vară a Papei. Cei doi dezbat problemele arzătoare ale Bisericii, fiecare având propria viziune teologică; Benedict e un cărturar conservator, iar Francisc un om al celor mulți și săraci, un om cu viziuni moderne, care încearcă să țină pasul cu realitatea.
Asemănare
Deși se va confrunta cu scandaluri și nesiguranțe, Papa Benedict propune o întâlnire cu cel mai aspru critic al său și viitorul succesor al Romei pentru a-i dezvălui un secret care va zgudui Biserica Catolică din temelii. Totul a început cu dorința cardinalului Bergoglio de a se întoarce la «Biserica săracilor» și de a se retrage într-o parohie modestă din Argentina. Venind la Roma pentru a-și rezolva pensionarea, acest umil slujitor al Bisericii primește confidențele Sfântului Părinte, care este sigur că este un impostor. Realizatorii peliculei prezintă întâlnirea, confruntarea, apoi fraternizarea dintre cardinalul Bergoglio (viitorul Papa Francisc) și suveranul pontif Benedict al XVI-lea. Primul dorea să i se accepte demisia, când nu se mai regăsește în doctrina Bisericii, când al doilea voia să o reafirme și refuză să accepte ca un prelat să considere misiunea religioasă ca pe o slujbă de la care să plece. Cei doi bărbați își împărtășesc apoi îndoielile, păcatele lor (Bergoglio a avut o atitudine discutabilă în timpul dictaturii argentiniene), temerile și credința lor. În spatele zidurilor Vaticanului, începe lupta între tradiție și progres, vină și iertare, iar acești doi bărbați – total diferiți – comentează elemente din trecuturile lor, cu scopul de a găsi un teren comun și de a construi un viitor pentru milioanele de credincioși din toată lumea. Într-un final, cei doi Papi urmăresc împreună finala Cupei Mondiale la Fotbal (FIFA 2014), partida naționalelor din Germania și Argentina.
Chiar dacă e brăzdat de flashback-uri și e înțesat de întrebări referitoare la erorile Bisericii, filmul semnat de Fernando Meirelles nu devine doar un ‘oratoriu’ servit de doi actori de excepție: Jonathan Pryce, actorul- «fetiș» al lui Terry Gilliam (Brazil, The Man Who Killed Don Quixote) și Anthony Hopkins. Pasionantul dialog e, uneori, amuzant, alteori grav, unul dintre papi poartă mocasini de culoare purpurie, celălalt are un ceas Swatch. Niciodată nu au existat doi Sfinți Părinți la fel de diferiți ca Benedict al XVI-lea, „rottweilerul lui Dumnezeu” și Francisc, „episcopul mahalalelor”. Fernando Meirelles realizează un dispozitiv dramatic complex, în care cele două personaje să se convingă reciproc, adoptând fiecare în cele din urmă punctul de vedere al celuilalt. Chiar nu mai are nicio semnificație disputa, purtată în alcovul din Castelul Gandolfo, dintre un „credincios de stânga” (apropiat de teologia eliberării) și un veritabil „gardian al Templului”. Perfect nuanțat de magistralii Anthony Hopkins și Jonathan Pryce, dialogul ajunge să semene cu un amuzament dintre doi „puștani răutăcioși”.
Seniorii în ale actoriei profită de măiestria dialogurilor semnate de Anthony McCarten și evidențiază, cu farmec, precizia psihologică a fiecărui personaj ilustrat. Admirabil coordonați de Fernando Meirelles, transformă duelul dialogat într-un „mic tratat de confruntare filosofică”. Cu toate că este un film dens, realizatorii nu par să gestioneze cu brio problema pedofiliei din sânul Bisericii Catolice, preferând să se îndepărteze: se taie sonorul, iar contracâmpul conferă un aer (presupus) meditativ și atât. Totuși, această retragere bruscă nu afectează filmul în ansamblul său, iar The Two Papes rămâne o fabulă inteligentă, plăcută, foarte bine scrisă, iremediabil inofensivă.
Cei doi papi reali
Regia: Fernando Meirelles
Scenariul: Anthony McCarten (adaptare după piesa The Pope, scrisă în 2017 de Anthony McCarten)
Imaginea: César Charlone
Montajul: Fernando Stutz
Muzica: Bryce Dessner
Distribuția:
Jonathan Pryce – Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, viitorul Papă Francis Juan Minujín – Tânărul Jorge Mario Bergoglio
Anthony Hopkins – Papa Benedict XVI
Luis Gnecco – Cardinalul Cláudio Hummes
Sidney Cole – Cardinalul Peter Turkson
Durata: 125 min.
Premii, nominalizări:
- Oscar 2020 – Nominalizări
Cel mai bun actor în rol principal: Jonathan Pryce
Cel mai bun actor în rol secundar:Anthony Hopkins
Cel mai bun scenariu adaptat :Anthony McCarten
- Globul de Aur 2020 – Nominalizări
Globul de Aur pentru cel mai bun film (dramă)
Globul de Aur pentru cel mai bun actor (dramă): Jonathan Pryce
Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu: Anthony McCarten
Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar: Anthony Hopkins
- BAFTA 2020 – Nominalizări
Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor, rol principal: Jonathan Pryce
Premiul BAFTA pentru film britanic remarcabil: Anthony McCarten, Jonathan Eirich, Tracey Seaward, Dan Lin, Fernando Meirelles
Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor, rol secundar: Anthony Hopkins
Premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu adaptat: Anthony McCarten
După ce-l veți vedea, urmăriți-l pe Sir Anthony Hopkins într-un scurt interviu despre rol.
“I know nothing” – nu știu nimic.
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Anthony Hopkins: “La mulți ani, distracție plăcută! Dacă vei fi mahmur după, amintește-ți de mine”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
