– Nu se poate așa ceva! E obligatoriu? Chiar trebuie să îți iau ceva de Valintainz Dăi? Ne știm de trei ani, ce rost are? a întrebat băiatul, mutându-se de pe un picior pe altul.
Părea profund nemulțumit de ceva și își băgase mâinile cu ciudă în buzunare. Parcă își ținea portofelul să nu-l fure cineva.
– Auzi, tu nu ai înțeles că astea își bat joc de mine? Ai văzut ce poze și-au pus anul trecut pe facebook de Valintainz Dăi? Că ce cadouri au primit… Era să fac infarct. M-au și întrebat după aia. Al tău ce ți-a dat? Nu știu ce am bălmăjit. Sunt sigură că s-au prins că nu mi-ai luat nimic. Girafa aia ofilită de Maria s-a uitat la mine cu milă. Cu siguranță, chicotea în adâncul sufletului. Niciodată nu m-a plăcut cu adevărat. Și-a găsit de câteva luni un iubit: îl pune pe boul ăla să facă tot ce vrea ea și după aia se laudă pe facebook. Nuuuuuu le mai suport. Anul ăsta îmi iei cel mai scump parfum de aici și le șterg nasul, răspunse în doi peri fata, plescăind din buzele mari.
Cei doi erau genul de cuplu de mall. Nimic deosebit. El, în niște blugi rupți, deși afară erau minus 10 grade, un pulover mulat pe burtică și părul fie nespălat, fie prea gelat. Domnișoara care i se înfipse în braț era o explozie de sclipici, lumină, păr blond. Bluza părea gata să plesnească la piept sub presiunea a două umflături rotunde. De buze v-am zis. Cam mari și cam imobile. De aceea era nevoită să plescăie ca un pește pe uscat.
– Eu credeam că avem altă înțelegere. Am nevoie de bani să luăm vacanța aia… O s-o pierdem. Și atunci nu îți pui poze din Dubai? Ci de la mă-ta, de la Tulcea, o avertiză băiatul, făcând un gest de parcă ar fi vrut să scape de strânsoarea fetei.
– Auzi, tu să nu-mi faci scene. Ți-am zis, de Valentainz îmi dai cel mai scump parfum de aici. Știu bine de combinațiile tale. O să ai bani și de parfum, și de Dubai. Dacă ești așa de șmecher cu mine, perfect. Nu-mi lua nimic. O să recunosc că nu am primit nimic. Știi ceva? Îți jur pe mămicuța. Le spun că nu ai avut bani de cadou. Nu cred că îți convine să afle tovarășii tăi că ești și pămpălău, și fără bani. Bagaboantele astea, te asigur, au talentul de a umfla o chestie… Nu cred că vrei să afle tot orașul că ești de faliment… Nu-ți mai scoți nasul pe stradă. Îți jur pe mămicuța, anul acesta nu te acopăr. Te descurci singurel, spuse ea încercând să facă botic supărat.
Nu i-a ieșit decât o grimasă de clovn trist. Apoi a pus mâna pe ceea ce părea să-și dorească. Un parfum la vreo 1500 de lei. Băiatul mormăi supus și înfrânt. Se cocoșase. Scoase portofelul din buzunar. Apoi îl puse la loc. Băgă mâna în alt buzunar și scoase un teanc de bancnote. Merse la casă să plătească. Cu mișcări sigure, ca de mașină automată de numărat banii, extrase din teanc 1500 de lei. Se întoarse la fată cu parfumul în mână.
– Ți-am luat cadoul de Valintainz Dăi, morții tăi. Nu se poate așa ceva… Te rog doar: mie nu-mi iei nimic. Că apoi iarăși rămâi fără bani și ceri de la mine. Putem să ne înțelegem că mi-ai dat ceva. Zi-le bagaboantelor ălora, prietenele tale, că mi-ai dat niște chiloți. Nu uita să le zici, erau boxeri Boss.
Pe Vitalie îl găsiți și pe cojocari.ro.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Ce înseamnă să te simți copleșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
