“… este primul parfum CREAT sub indrumarea CREATIVA a lui … directorul de CREATIE de la …si, la fel ca si CREATIILE couture ale acestuia, parfumul reda…”
Ceea ce tocmai ați citit este prima frază dintr-un articol menit să te facă să vrei măcar să miroși acel parfum, dacă nu să-l și cumperi pentru povestea lui. Ați citi mai departe? Spuneți că nu, pentru că altfel mi se face o groază de nedescris de ziua de mâine.
Când ești beauty editor la o revistă glossy pentru femei/bărbați, face parte din munca ta (invidiată de toți) să fii invitată și să participi la lansări de produse, uneori adevărate evenimente mondene cu ștaif dacă vorbim de liga premium sau lux. La final, gazdele au grijă să pleci cu un cadou-amintire, despre care, se înțelege, urmează să scrii un review. În felul acesta toată lumea ar trebui să fie mulțumită: producătorul/importatorul/distribuitorul, că va ajunge via editori la publicul țintă; cititorii, că sunt informați despre “noutățile” care au ajuns și în România cam după un an de la lansarea prin alte părți; editorul, că are un “subiect palpabil” pe care altfel, poate, nu și l-ar fi putut permite și, nu în ultimul rând, redactorul șef, că are cu ce umple paginile/rubricile de beauty.
Ar părea – nu-i așa? – că presa este “curtată” pentru a scrie advertoriale cu talent mascate în recenzii personalizate care să ducă la creșterea vânzărilor. Ei bine, nu pare, chiar asta este tactica, răspândită de mult în toată lumea, doar că ea produce efectele scontate numai atunci când editorii scriu onorabil și nu sabotează produsul după modelul de mai sus. Dar iată cum se ajunge la asemenea aberații.
După evenimente, editorul primește din partea PR-ului de brand comunicate de presă care, uneori, sunt și ele în mare suferință, mai ales când provin din niște traduceri contra naturii ale textelor trimise de la Cartierul General al brandurilor. Dar oricât ar fi de bun comunicatul, măcar de dragul diversității, dacă nu al onestității, nu acesta trebuie să apară în reviste. Ci creația editorului, experiența lui cu acel produs, povestea pe care a țesut-o din impresiile proprii și informațiile adunate în munca sa de documentare. Da, de documentare! Pentru că ai ales să scrii la o rubrică dedicată frumuseții și mijoacelor prin care se poate obține și întreține, în care se presupune că ajuți femeile să-și facă alegerile mai ușor și mai potrivit cu fiecare, fie că e vorba de un ruj, o cremă, un tratament cosmetic sau un parfum. O rubrică la care bunul gust este un trebuie să-l ai (must have), cum ar spune redactorul de frumusețe de la o revistă lucioasă.
Știu că despre parfumuri noi nu este ușor de scris din cel puțin două motive: unu, s-ar putea să nu-ți placă deloc. Dar odată ce-ai decis să-l iei totuși acasă, în loc să spui “Nu, mulțumesc, nu mi se potrivește, poate altă dată, altceva… trimiteți-mi comunicatul și văd eu ce pot face să dau ceva despre produs”, ți-ai luat un angajament să nu faci doar copy-paste. Te apuci și citești istoria brandului, scotocești netul după un detaliu inedit, povestești despre parfum în general ca despre o haină care te poate pune în valoare sau dimpotrivă, îți poate știrbi coerența mesajului ca femeie, faci un pic de educație despre metaforicele “note” (de vârf, de mijloc, de bază) pe care le pomenește toată lumea, dar fără să le și explice, și a ieșit un articol decent, poate nu cu aceeași emoție ca atunci când îți place, dar pe care poți să-l semnezi împăcat. Altfel, oricum ai da-o, totul sună a mică înșelătorie, păguboasă pentru toată lumea, dar tolerată cred și pentru că importatorii, de obicei străini, pentru care produsele de beauty reprezintăt un business ca oricare altul, sunt la mâna, inspirația, inteligența, creativitatea și profesionalismul PR-iștilor. Iar al doilea motiv ar fi că îți trebuie musai o cultură specifică acestei nișe ca să poți scrie nu doar fermecător, ci și pertinent. Dar ea se dobândește când există interes profesional măcar, dacă nu pasiune.
Adevărat este și că nu toți au experiența și condeiul lui Octavian Coifan, de exemplu, ori talentul lui… Marcel Proust pentru a transmite emoții, fiindcă altfel n-ar mai lucra la o revistă glossy. Dar după puținătatea vocabularului și alăturările neinspirate de cuvinte e limpede că jurnaliștii de beauty, în cazul de față, nu sunt angajați nici pentru că ar fi citit “foarte, foarte multe cărți” despre parfumuri ori cosmetice, nici pentru că ar fi avut în CV un stagiu pe la vreun celebru producător sau un internship la o revistă adevărată ori pentru că s-ar fi dovedit foarte creativi în scrisoarea de intenție sau la interviu.
Dar chiar și în lipsa tuturor acestora, unui șef de redacție care își dorește o publicație frecventabilă tot îi mai rămân cel puțin două criterii de selecție prin sfânta probă practică – stăpânirea gramaticii limbii române și obișnuința minimei documentări pentru un lucru bine făcut. Din respect pentru propria semnătură și pentru cititori.
M-am ferit să mai dau și alte exemple de exprimări defectuoase, de care e plin internetul, pentru că aș fi căzut în păcatul strămoșesc de a râde a pagubă.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
