În 2004, la aniversarea a 15 ani de la Revoluţia de catifea, Vaclav Havel a încredinţat prestigiosului cotidian italian La Repubblica un document foarte preţios: analiza a ceea ce a rămas din revoluţia în care el a jucat rolul de protagonist indiscutabil. Citite astăzi, când Havel nu mai este, opiniile lui de atunci ne apar extrem de actuale, mai cu seamă în ceea ce priveşte preocuparea lui pentru destinul democraţiei minat de procesul de globalizare.
După Revoluţia de catifea din 17 noiembrie care a pus capăt dictaturii de 41 de ani a comunismului în Cehoslovacia, remarcă Havel, se poate spune că s-a instaurat o societate democratică. Şi totuşi sunt mulţi – nu numai în Republica cehă – care cred că nu au ajuns cu adevărat stăpâni pe proprille lor destine, cu atât mai puţin capabili să poată să influenţeze efectiv evenimentele politice şi direcţiile spre care se îndreaptă societatea civilă.
În analiza pe care o face societăţii comuniste, Havel arată că majoritatea populaţiei credea că orice efort individual îndreptat spre o schimbare nu avea nici un sens. Liderii comunişti susţineau că sistemul era rezultatul unor legi istorice obiective şi incontestabile, care nu puteau fi deloc puse în discuţie, iar toţi cei ce respingeau această logică trebuiau să fie pedepsiţi. Dar chiar şi după Revoluţie şi căderea dictaturii comuniste, unii au rămas prizonierii acestei gândiri, afirmând că şi comunismul a căzut tot din motive obiective, legi incontestabile ale istoriei. Şi iată cum, încă o dată, rolul individului este redus la zero: el nu avea decât să aştepte pasiv ca orânduirea comunistă să cadă de la sine. Poate acesta este, spune Havel, unul dintre motivele care explică, la atâţia ani distanţă de la căderea comunismului, faptul că asistăm la o anume apatie politică, iar pentru mulţi democraţia e considerată mai degrabă un simplu ritual.
Însă apatie politică şi lipsă de etos democratic şi participare activă la viaţa civică şi politică se observă tot mai pregnant şi în societăţile occidentale. Problema pare să aibă rădăcini mult mai profunde în lumea de astăzi. Este vorba, opinează Havel, despre corporaţiile globale, transnaţionale, cartelurile mediei şi mijloacelor de informaţie, puternicele citadele birocratice globale care transformă partidele politice în organizaţii a căror datorie principală nu mai este serviciul public ci acela în favoarea unor restrânse cercuri de interes particular. Politica devine câmpul de luptă pentru lobişti; media banalizează problemele cele mai serioase; democraţia pare adesea un joc virtual pentru consumatori mai degrabă decât o activitate serioasă care să angajeze cetăţenii.
Când îşi imaginau un viitor democratic, spune Havel, el şi alţi dizidenţi aveau în mod sigur şi visuri utopice de care realitatea i-a vindecat. Totuşi, nu consideră că greşeau deloc când considerau că comunismul nu era doar o aplicare orbească a raţionalismului occidental. În sistemul comunist birocratizarea, manipularea anonimă, emfaza pe conformismul de masă ajunseseră la un nivel de perfecţiune; dar, atrage el atenţia, unele dintre aceste ameninţări sunt încă prezente printre noi. Încă de atunci el era convins că, dacă democraţia e golită de valori, dacă se reduce doar la rivalitatea între nişte partide politice care susţin că au soluţii „garantate” pentru orice problemă, de fapt nu se mai poate vorbi de democraţie. Ăsta e motivul pentru care Havel a vrut dintotdeauna să acorde o importanţă specială dimensiunii morale a politicii şi, în aceeaşi măsură, antrenării în procesul democratic a societăţii civile: două elemente indispensabile pentru a contrabalansa partidele politice şi instituţiile statului. Şi mai visa Havel încă la ceva: o ordine internaţională mai justă. Pentru el, sfârşitul lumii bipolare reprezenta o excelentă ocazie pentru a umaniza ordinea internaţională.
În schimb, în mod dezamăgitor, Havel subliniază că am asistat şi asistăm la un proces de globalizare economică care a scăpat total de sub controlul politic, şi care, ca atare, provoacă seisme economice şi dezastre ecologice în multe arii ale planetei. Căderea comunismului oferea posibilitate de a crea instituţii globale mult mai eficiente, care să aibă în premizele lor respectul principiilor democratice şi să împiedice ceea ce astăzi a luat forma unui proces de autodistrugere a lumii noastre industriale. Dacă nu vrem să fim copleşiţi de forţe necunoscute, obscure, principiile de libertate, egalitate şi solidaritate – fundamentele înseşi ale stabilităţii şi prosperităţii democraţiilor occidentale – trebuie să înceapă să fie aplicate la nivelul planetar. Şi, la fel de important cu aceasta, continuă Havel, este pluralitatea de gândire, încrederea în importanţa opiniilor diverse, alternative, în cadrul societăţii civile. Nu mai trebuie niciodată să acceptăm a fi manipulaţi până la punctul de a crede că schimbarea ordinii constituite şi a legilor imutabile e imposibilă, drept care lucrurile trebuie lăsate aşa cum sunt. Idealul lui Havel e realizarea unei societăţi civile la nivelul global, prin reconcilierea cu politicul, care nu trebuie să reprezinte doar o dimensiune „tehnologică”a puterii, ci una profund morală. În acelaşi timp, politicienii din ţările democrate trebuie să reflecteze cu seriozitate la o reformă a instituţiilor internaţionale, pentru că astăzi, mai mult ca oricând, spune el, avem nevoie de o veritabilă guvernare globală.
Aceste idei, exprimate în 2004, sunt de o excepţională acuitate şi demonstrează cu prisosinţă în ce măsură Vaclav Havel a fost nu numai un om de acţiune în timpul Revoluţiei de catifea şi apoi ca preşedinte, dar şi un mare vizionar!
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
