E sezonul ploios în Sri Lanka. Plouă cu fulgere și tunete, se dezlănțuie natura. Să nu scoți un câine în stradă. Darămite o vacă! Pe drumuri, în oraș… asfalt, ciment, cărămidă… și o vacă rebegită, care are un aer nefericit sub potopul ăsta. Ce-o fi căutând aici? Am mai văzut vaci solitare, pe stradă, smulgând câte o gură de iarbă de pe la garduri sau din spațiile virane. Amărâte, altfel. Dar vaca asta sub potop chiar mă intrigă și remarc șoferului meu:
“Ce stăpân rău să lase vaca așa!”
Raspunsul lui este năucitor: „Păi, Sir, nu are stăpân.”
„Cum adică… nu are stăpân? Ăsta nu-i câine sau pisică să-l abandonezi așa, sau să se înmulțească în devălmășie…”
„Ba da, Sir, este o vacă scăpată de la sacrificu și lăsată liberă…”
Și încetul cu încetul încep să mai dezvălui un aspect al societății de aici: războiul sacrificiilor animale.
Budhiștii, majoritari în Sri Lanka, sunt împotriva sacrificiilor și a oricărei forme de a lua viața, pe care ei o consideră sfântă. Budhismul din Sri Lanka este foarte “vibrant”, cu călugări militanți, iar guvernul este la rândul său foarte pios, și sărbătorile religioase sunt menținute cu cerbicie.
Tamilii sunt hinduși. Ei cred în mai mulți zei, printre care și Kali, care cere sacrificii. Dacă oamenii sunt mai modești, sacrifică niște găini. Dacă sunt mai „înzestrați” – capre -, și sunt festivaluri religioase la care se sacrifică și peste o sută de capre…
La un moment dat aflu că aceste sacrificii au fost interzise prin lege, dar ele s-au reluat odată cu relaxarea aplicării stricte. Titlurile din ziare și de pe blog-uri sunt fulminante, dar pentru mine au și nuanțe amuzante: ”Ministrul X s-a deplasat în Provincia Y pentru a împiedica sacrificarea celor 140 de capre” …La care comentariul unui anonim: “Lasă că o să-l pedepsească pe el Kali (zeița morții și a războiului). El nu știe că eroul Z întotdeauna jertfea capre lui Kali înainte de a se duce la război, și întotdeauna câștiga?! ”
Musulmanii și puținii creștini nu fac sacrificii religioase, dar și ei, ca tot omul, consumă carne de vită. Chiar și majoritatea budhiștilor se îndulcește cu carne de vită. Eu nu prea, că aici e tare ca talpa. Ca să mănânci carne de vită, însă, vitele trebuiesc sacrificate… Ei, și aici intervin problemele, pentru că budhiștii, cam ca sufletele miloase de la noi, care se opun eutanasierii câinilor străzii, fac ce pot ca să împiedice abatorizarea, tăierea, sau cum vreți să-i spuneți. Așa că se duc la abator și cumpără de acolo vacile care urmează să fie sacrificate. Și le lasă libere. Și așa apar vacile străzii.
Citiţi şi
Ce ar zice locuitorii Ditrăului de povestea asta
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
