Ce-am descoperit: cornulețele cele mai bune!
Unde: la băcănia Barză, viezure, mînz (da, are legătură cu Dinescu, mai precis cu vinurile lui).
Cum sunt – niște burdufele rumenioare, dintr-un aluat fin ca hârtia și umplutură de bezea cu nucă și vișine bețive sau cu brânză sărată și măcriș, sau cu dulceață de caise, prune și ghimbir confiat. Uneori, mai sunt și alte umpluturi. Noi pe astea le-am nimerit de cele mai multe ori. Și toate merg cu vinul bun. De exemplu, o Fetească Neagră de Galicea. Problema e că chiar ai de unde alege. Și a doua problemă e că se termină repede. Cum cine, cornulețele!
Cum am ajuns să le și facem, nu doar să le mâncăm: am mâncat o dată, de două ori, apoi n-am mai numărat. Și într-o joi, pe înserat, ne-am prezentat să și muncim la ele. Pentru că joia e ziua când se fac cornulețele. Cam 120 de tentații calde. Pe la șase ceasuri, pe străduță miroase de n-ai cum să treci indiferent pe lângă ușa larg deschisă a prăvăliei. Tudor Stroe, un bonom și jumătate, sigur de-aia s-a născut – să fie gazdă bună. Uneori, îl mai ajută și Lucia, soția lui. Ei fac totul. În joia aia, conform planului, am ajutat și eu. Am primit șorțul casei și m-am apucat de treabă. Ca la prăvălia mea (pe care câteodată o mai visez). Eram bucuroasă. La Tudor, asta e inevitabil. Priviți!
Lucia
Tudor
Și… Catchy 🙂
Am lucrat, serios. Eram toată numai făină. 🙂
Fiecare cu treaba lui.
Prima tavă cu cornulețe făcute cu “mânuțele-amândouă” intră la cuptor
Și ies 15 minute mai târziu irezistibile, divine
Așteptându-și finalul.
Le pusesem gând rău cu cele mai bune intenții și o poftă cât Casa Poporului
Intri și greu mai pleci, ai lua de toate.
Gazde bune
Cronulețe într-o dulce și scurtă captivitate
O băcănie mică de-aș avea…
Toată ziua aș mânca…
Nu singură, că ce chichirez ar mai avea orice, oricât de bun.
Martorul bunăciunii, Cristina Stihi.
… cornulețe cu brânză sărată și măcriș, unse cu un pic de dulceață de ardei iute.
Și apoi un vin aș bea… 🙂 Roșu, de Galicea.
Dar și altora aș da, pentru că de două ori “noroc!” e mereu mai bine decât o singură dată.
Când treaba a fost gata, am invitat trecătorii la cornulețe calde…
Și au venit. Gustat, plăcut, cumpărat. Marketing at its best. Trio-ul perfect al comerciantului care știe ce are pe tejghea.
Asta a fost seara noastră de joi. Am făcut cornulețe, am lăudat marfa mușteriilor, am vândut. Mulțumim, Tudor și Lucia, pentru experiență! În puține locuri găsești atâta plăcere de a primi oaspeți și de a le oferi o amintire scânteietoare. Cum spuneam, unii oameni așa se nasc. Primitori. Preacinstiți. Să investești în genul acesta de afacere și să găsești un om ca Tudor, e tot ce-ți poți dori!
Și pentru că acum știm tot ce trebuie despre aceste cornulețe, ne-am propus să le facem vedetele Bucureștilor. Firește că nu gratis: la fiecare 100 de cornulețe vândute, unul ne revine. Ne vom batem patru pe el. 🙂
***
Lunea e închis, iar în restul săptămânii programul e de la 14:00-22:00. Rezervări de cornulețe la telefon 0751277399. Pagina de facebook, aici. Ajunge să treci o dată pe la mica prăvălie fără scară din Centrul Vechi de pe str. Șepcari, nr. 21, și te trezești fan, chiar stalker de cornulețe.
Dacă și tu ai descoperit oameni care sfințesc câte un loc, prin București sau prin țară, care fac bucate împărătești ca gust, te facem ambasador Catchy. Ne trimiți “rapoarte” la care să salivăm intens, să dăm năvală și să-l facem celebru. Pe bune! Pe gustul și steluțele date de consumatori care-și doresc să mănânce puțin și foarte bun. Și care se găsește într-un singur loc. 🙂
Citiţi şi
Bătrânul vânzător de cărți din Centrul vechi
„Vezi, mamă, ţi-am spus eu că-i bine în democraţie…”
Dansează-mă până la sfârșitul dragostei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
